Întotdeauna mi-a plăcut poezia Trebuiau să poarte un nume a lui Sorescu. Sau ideea, starea cu care rămâneam după ce o citeam. Ieri, am căutat la muncă un fragment din una dintre poeziile lui și am regăsit-o, după mulți ani.
Azi, pentru că am rămas cu starea aia pe care mi-a dat-o ori de câte ori am citit-o, o să simt ca el, poate, atunci când a scris-o și o să zic așa, mergând pe o aceeași linie imaginară...
Rele și bune împletite haotic în discuții interminabile, până la ora aia când nu știi dacă e noapte sau zi.
Povești cu arici, cu pisici, cactuși sau dinozauri, gărgărițe ori amintiri tristuțe.
Cele mai frumoase desene primite de ziua mea, care mă fac să zâmbesc și să trimit pupici imaginari.
Mare cu cârnăciori supărați, scârțâit de fermoar și poze bronzate.
Afine cu sos de urs, castel, chelneri de modă veche și cameră fără fantome.
Eu aici, ...