Azi, pentru că am rămas cu starea aia pe care mi-a dat-o ori
de câte ori am citit-o, o să simt ca el, poate, atunci când a
scris-o și o să zic așa, mergând pe o aceeași linie
imaginară...
Rele și bune împletite haotic în discuții interminabile, până
la ora aia când nu știi dacă e noapte sau zi.
Povești cu arici, cu pisici, cactuși sau dinozauri, gărgărițe
ori amintiri tristuțe.
Cele mai frumoase desene primite de ziua mea, care mă fac să
zâmbesc și să trimit pupici imaginari.
Mare cu cârnăciori supărați, scârțâit de fermoar și poze
bronzate.
Afine cu sos de urs, castel, chelneri de modă veche și cameră
fără fantome.
Eu aici, tu acolo. Tu aici, cu mine, ai deja o cameră
întreagă, numai a ta, la mine în gând.
Omlete-n Saline, țigări în balconul lui Pufu, pomană la
ospătărie și căruța care duce la o bodegă în cel mai frumos oraș,
unde am stabilit să ne mutăm la pensie. (not!)
Muștar cu mici; berbecuț sălbatic cu orez verde și sos prăjit,
bine făcut; ciuperci cu sos de paste; vin iute cu sos de creveți;
ciorbă de burtă, ciorbă de burtă, de văcuță, ciorbă de burtă și
ciorbă de burtă; sos dublu, sos triplu, toată maioneza și porumb.
Și-o drăcoaică ce se-ntinde că-i fierbinte!
Poze. Cu noi, cu trecut, cu acum, cu mâine. Și cu pisici,
mereu trebuie să existe poze cu pisici!
Și toate lucrurile alea pe care n-o să le scriu aici. Că tre'
să existe mister și suspans...
Yes.
"Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume", s-a
inventat cuvântul prieten. Doar că... chiar inventat,
nu ar fi fost de ajuns. Ca toate astea să existe și să mi se
întâmple mie, a trebuit să apari tu! Orăcăind melodios și cu
pasiune, într-o zi de martie, când primăvara stă cu geaca pe ea să
nu răcească și când soarele mănâncă mai mult la micul dejun ca să
prindă puteri.
(Trebuia să fie o postare sensibilă, cu viori, floricele și
norișori roz. Da' cred că am dat-o-n bară oleacă spre final și s-a
transformat în una cu contrabas, zâmbet baban, hugi cu glugi și
pupicei purecei.)
Maaaaaaaaau!
P.S. Pfff... am uitat de crocodilul din titlu...
.JPG)
