-Poftim! Alarma zbârnăie în continuu și el zace dezbrăcat cu
capul pe masă în fața geamului deschis! Vai și ce miros... parcă
m-aș afla în vre-o cârciumă de la colț de stradă... Ce-o fi în
capul lui!!! Hei! Trezește-te n-auzi!? Lisser ce e cu tine băiatule
?! Dumnezeule uite și pastilele răsturnate pe masă... de când ai
încetat tratamentul?Tu chiar nu vezi că te distrugi așa... Dar
trezește-te odată!!!!
-Și dacă într-o zi nu am să mă trezesc ce? Crezi că îmi va
simți cineva lipsa? sau dacă mă trezesc deodată lumea se va schimba
în bine?zise Lisser fără să ridice capul de pe masă și fără să se
sinchisească să deschidă ochii.
- Ce vorbe sunt acestea? Vorbesc cumva aburii alcoolului care
îți părăsesc mintea aia tulburată? Tu la noi chiar nu te gândești?
Ce e cu tine?
-Nimic. Vreau doar să fiu lăsat în pace. Și dacă poți închide
și ușa după tine.
-Ție chiar nu îți mai pasă? De...
-Nu!!!strigă de această dată Lisser. Acum te rog lasă-mă în
pace...
Ușa se trânti în urma unor pași apăsați și Lisser rămase
singur în cameră. Se ridică cu greu din scaun și clătinându-se
culese un trandafir alb de pe dușumea pe care îl așeză cu grijă
într-o cană de pe masă. Cu capul sprijinit pe dosul palmelor începe
apoi să-i numere petalele, 25 la număr...
-Ce știi tu... întotdeauna m-am ținut de promisiuni. Cu primii
mei bani munciți ți-am cumpărat un trandafir exact ca acesta...nu
am putut mai mult și m-a durut enorm... dar ți-am ascuns asta... și
mi-am promis atunci că în clipa în care voi câștiga mulți bani îți
voi cumpăra un buchet demn de tine...!
