Dacăfascismul de la început de secol douăzeci avea totuși un țel, oricât de deformat, în naționalismul său, antifasciștii au numai negații (ce nu vor – n.n.), care se vădesc a fi un soi de „anarhism de sorginte fascistă” sau „voință de putere”, cu o clară „orientare totalitară”. Dar, a se lua bine aminte, un „totalitarism al distrugerii”.

Ei vor să distrugă, inclusiv vechile sisteme etice și religioase.

Extremiștii s-au vârât singuri într-o situație spinoasă: respingând tradiția, metafizica clasică și ambele fire călăuzitoare ale Occiden