Doi câte doi

(Exercițiu de imaginație: Sunteți unul dintre ei. Roșii, verzi, galbeni sau albaștrii)Mici gândaci multicolori mi se plimbă pe mână cu scop precis sa-mi sărute ochii.Ce senzație de ușor dispreț amestecându-se cu plăcere chinuitoare... Umblă câte doi, în șiruri de câte șase, în rânduri de câte trei.Merg voioși. Aproape că-i aud fredonând și fluierând cântu-mi preferat.Duc în spate fărâmițe mici de frunze de ceai și frunze de tutun uscat de soare.Îi privesc și le ghicesc traseul: mână, umăr, gât, bărbie, buze, nas, pleoape-nchise.Nici nu știu dacă mă tem. Sau mă bucur oare? Pielea-mi face riduri scurte, trecătoare. Se încruntă, se jupoaie, se miră-nloc să doară.Îmi mângâie ușor, mici locuri neatinse. Se apropie încet de umăr.Dar surpriză! Gâtul îl ocolesc și se duc în jos, pe spate. Dacă ochii sunt țelul, dacă drumul scurt indică buzele și nasul, unde-anume hoinăresc?Aștept curioasă, cu mici spasme la curbe bruște...