Nu mai știu unde am auzit prima dată aceste cuvinte... dar de câteva zile îmi răsună puternic în minte.De când m-am operat și lucrez la o capacitate de sub 5% am timp să contemplez asupra realității ce mă înconjoară... și așa realizez că, într-adevăr, ceea ce iubim ne definește.Când m-am trezit din anestezia generală simțeam o dragoste atât de profundă și de pură pentru tot ceea ce mă înconjura. Cred că, de fapt, revenirea la viață mă făcea să fiu atât de dornică să verbalizez iubirea.Zi de zi suntem prea ocupați cu lucrurile pe care trebuie să le facem încât ajungem să pierdem exact esența vieții. Uneori chiar ne prinde bine o pauză de la haos pentru a rămâne singuri cu noi înșine și a observa cine am mai devenit.Eu iubesc. Sincer și fără rezerve. De fapt, chiar mi se pare ciudat să te poți preface că iubești. Un astfel de joc este mult prea evident și total nefiresc. Cred, cumva, că...