fulgi cu umbrele-n brațe
coboară în neștire
pretinse parașute
încep să se deschidă
mătasea plutitoare
peste pământ deșiră
continuă să cadă
se-adună o grămadă
de oameni de zăpadă
sunt o femeie goală
plină doar de mine
femeie de zăpadă
în seara răcoroasă
bărbatul din zăpadă
bezele îmi trimite
și bulgării de zahăr
mă-mbracă-n haină groasă
cu guler de hermină
© Mihaela Chițac, 2021
