Femeia aceasta, pe care, cu siguranta, v-ati conturat-o in
minte, este uneori indragostita de cate un barbat cu obligatii.
Sincer, nu am dreptul sa judec, dar imi pot face o parere, si,
sincer, sunt chiar in dubii in aceasta privinta.
Pe de-o parte, ma gandesc ca nu poate sa isi tina in frau
sentimentele, ca e si ea om, ca inima nu poate fi controlata. Poate
este o victima a divinitatii care nu i-a scos in cale ”alesul” si
care o face sa se chinuie in durerile dragostei. Poate este acel
suflet sensibil, ale carui coarde sunt gadilate la o simpla
privire, la un simplu ”Buna”, la oferirea de loc la masa, la
petrecerea timpului impreuna pentru ca asa o cere contextul (la
dracu, suntem colegi).
Poate dragostea nu are granite de varsta, de etnie, de statut
social si de responsabilitati, poate iubirea este involuntara si nu
pleaca, desi iti doresti, poate si ea e libera sa viseze, sa vrea,
sa implore si ... nimic... nimic...
Pe de alta parte, fiind o persoana mai pragmatica, eu o
consider lipsita de moralitate si de rusine, sa il rogi pe unul sa
te vrea, sa salivezi cand il vezi, sa fii ”matura” si sa te
comporti ca o adolescenta dornica de cunoasterea sexului puternic,
sa iti pui ”hainele bune” de Ziua Indragostitilor, desi el poate a
celebrat iubirea cu sotia (desi, fiecare indragostit are dreptul sa
sarbatoreasca aceasta stupida zi dedicata dragostei, poate
sarbatori chiar si singur).
Asadar, eu insami ma confrunt cu un conflict interior in a o
percepe pe aceasta femeie, poate ma luminati voi...
