Am mai scris pe subiect, dar simt nevoia să reiau.

Nu știu dacă doar mie mi se întâmplă, sau doar pe mine mă revoltă, dar am fost acum câteva seri la un spectacol, ceva recital de poezie amestecat cu ceva amuzant. Actorii și-au făcut intrarea pe la bar salutându-i pe ăia de le-au plătit biletele…ajunge unul din ei și la masa noastră (compusă din doi bărbații și patru femei) dă noroc “bărbătește”cu ăia doi bărbați de la masă când…ȘOC ȘI GROAZĂ, instinctual i-am întins și eu mâna și nu mic i-a fost șocul și nici groaza. Omului i-a cazut fața și a bânguit bulversat un “dar nu se poate!”. Trebuie să recunosc și eu că am fost șocată de reacția lui și cred că a auzit când am bânguit și eu un “nu poți să fi atât de misogin!”, pentru că în alea câteva secunde ochii lui erau din ce în ce mai mari. Am mai întâlnit bărbați încurcați de gestul meu absolut normal și natural, dar niciunul nu a făcut așa o față ca boul la poarta nouă. Cu chiu cu vai mi-a întins și ăsta mâna spre o strângere care mi-a părut puțin timidă și anxioasă și a trecut să salute ceilalți bărbați de la celelalte mese.

Deci, dragi bărbați, sunteți defecți la cap? Sau ce Dumnezeu e greșit cu voi de aveți asemenea reacții ridicole și penibile și jenibile și dubioase și extrem de nepotrivite! V-am mai spus că asta înseamnă discriminare?

Dragi femei, voi de ce nu dați mâna cu bărbații? De ce mă lasați să-i șochez eu pe toți?