De mult mi-am propus să abordez acest subiect. Este o idee care m-a marcat multă vreme și care nu mi-a dat pace până ce nu și-a găsit, la nivel subconștient, răspunsul.ATENȚIE! Acesta nu se dorește a fi un articol religios sau cu tentă teologică. Este doar o lectură de viață.Mereu am fost o fire spirituală. O perioadă am fost și exagerat de religioasă, fără însă a nega conflictul din interiorul meu. Sunt multe lucruri pe care doctrina ni le impune, fără a ne da posibilitatea să le trecem prin filtrul cunoașterii. Și poate că acest lucru este justificabil într-o societate arhaică în care exista o conștiință supremă și o societate condusă orbește, căreia i se reprima sub orice formă dreptul de a gândi.Dar nu despre aceasta este vorba... ci despre modul în care are loc Judecata Supremă. Cu cât ies mai mult în afara cutiei și meditez la vorbele Domnului Nostru Iisus Hristos realizez care...