Pe vremea bunicilor nostri, sufrageria sau camera pentru oaspeti era un spatiu interzis minorilor. Glumesc. Vreau sa spun ca era un loc sobru, cu un aer festiv, aproape nobil, unde copiii nu aveau ce cauta in zilele obisnuite. Aici exista mobila cea mai buna, din lemn adevarat: masa la care stateau invitatii in ocazii deosebite, vitrinele impunatoare, cu cristaluri, portelanuri si argintarii, fotoliile masive, tapitate pretentios. Ferestrele erau imbracate cu draperii grele si perdele spumoase, praful era sters in permanenta, iar decorul era gata intotdeauna sa primeasca vizitatori. Nici vorba sa te joci pe sub masa, sa sari cu picioarele pe canapele sau sa te pitesti dupa dulapurile masive. 

Timpul a trecut, iar modernizarea caselor noastre a permis un alt soi de familiaritate intre membrii familiei si rudele sau prietenii lor, indulcind ceea ce odinioara dadea bine la blazon, aducand cu sine un confort si o relaxare mai apropiate inimilor noastre. Si totusi admiram elegan...