vine îngerul și(mi) zice
nu plânge! hei!
de ce? de ce nu? îi răspund
oricum astea nu-s lacrimi
nu-s lacrimi
ci dovezi ale învierii!

se apropie devremele
dimineața k lumina unui înger
întors cu spatele
și-i zic
nu fi laș! întoarce-te cu fața
cu fața – să-ți văd lacrimile
se răsucește p călcâie îngerul
ca-n niște balamale d lumină
ce scârțâie spre mine
un cântec

vine îngerul spre mine
țapăn k o ușă deschisă
cântând din mâner k din fluier
strânge la piept fâșiile d pânză
smirnă-i curge p degete
nu zice nimic și pleacă
să le dea de mâncare
istoriei