se tace mult
e forfotă-ntre oameni
călcăm pe cioburi cheers
scriem cu sânge
cu lacrimi stoarse ochiului
ce plânge
țipăm strigând – că nu putem tăcea
vreau forfotă în cafeneaua mea !
să râdă pupături prin colțul cănii
să strige(n) gol ușor învingătorii
să curgă glory-days pe mese
pe podele
să tacă chiar tăcerile
în ele

se tace mult – dar nu se poate tace
chiar mările se strigă-n boloboace
se rupe rima – glasul ei de rimă
cu easy-talk torn lapte
în benzină
că stau tăcerile pe străzi și
le e frică
că nu le duce nimenea acasă
să le aprindă focul în fereastră
să toarne-n ceai
răbdarea ascultării..

se tac tăceri ce nu se pot tăcea
vreau forfotă în cafeneaua mea !
să ardă poezia lumânare
cu aplauze dau forfota mai tare
și tacă-se oricâte s-ar tăcea
e forfotă
și în rostirea mea..