Frig nu era, cel putin nu langa el. Sau langa degetele lui lungi si ochii sticlind a iubire. Era mai cald ca niciodata. Asa m-a invatat, sa imi fie cald intotdeauna: cand vine acasa, cand este la munca, cand suntem departe unul de altul.Si azi, ca in oricare alta zi de ceva timp incoace, m-am trezit cu el imprimat pe retina mea, mai intens ca niciodata. I-am simtit adierea rasuflarii imediat ce am deschis ochii. Ma privea. Ma privea atat de intens, incat voiam sa ma topesc sub gingasia luminii lui. Se uita la mine mustind a iubire de dimineata si a dor. A fost suficient un zambet sa imi arate ca inca mai e al meu, pe cat de mult este al lui. Zambetul lui are ceva din misterul negurii timpului si al familiarului unor vieti petrecute departe unul de altul. E greu de uitat si greu de privit, pentru ca te coplesteste.Mi-a luat fata ciufulita in mainile lui moi si m-a topit cu un sarut delicat. I-am simtit iubirea prin toti porii si intensitatea prin toti rarunchi...