Gabriele D` Annunzio - Seară fiesolană

  • Postat în Cultura
  • la 25-10-2021 00:43
  • de Gabi
  • 10 vizualizări

 

 

 Cuvintele mele proaspete-n searăsă-ți fie precum foșetul de foaiede dud când o mână-l desfoaieîn taină și-ntârzie lentpe scara înaltă,-nnegrităproptită de trunchiul de-argintcu ramuri golașecând Luna e gata de-acum să aparăși-mprăștie-n jur un văl de azurce visele noastre-nfășoarăse simte boarea câmpieide ea scufundată-n fiorul nocturnsorbindu-și din ea mult dorita ei pacefără s-o vadă.Lăudată fii pentru chipul de perlă,o Seară, și pentru marii tăi ochi umezi unde se linișteșteapa văzduhului!Dulci cuvintele mele-n searăsă-ți fie ca ploaia fugarăcălduță, venind,adio-nlăcrimat de primăvară,peste duzi și peste ulmi și peste viiși peste pinii cu fragede degete trandafiriijucând în boarea ce se pierde,peste grâul ce nu-i coptși nici nu-i verde,peste fânu-abia cositpălind,și peste măslini, peste măslinii frațisfințind colinele