Realități paralele

În timp ce noi între noi ne-am construit, netulburați, lumea noastră paralelă, ăștia și-au construit-o, la fel de netulburați (cu mici exceptii date de furia strazii) pe a lor, ridicată de televiziunile și presa aservită la rang de realitate națională. Ei și cei care îi votează chiar au început să creadă, în timp, că ăsta e adevărul. Greu se mai schimbă ceva. Sunt oameni care trăiesc de pe urma sistemului, într-un fel sau altul, și tac sau îl incurajează pe ascuns, chiar dacă în discurs au alta părere. La vot, însă, nu.

Sunt oameni care se zbat în sărăcie și probleme – nu le mai pasă de vot, nu le-a adus nimic bun, oricum. Sunt oameni vocali împotriva sistemului – puțini și destul de diferențiati de nuanțele care îi impiedică, de multe ori, să ajungă la un numitor comun, chiar dacă teoretic sunt de aceeași parte a baricadei. Sunt oameni care visează în fiecare zi să plece și atât. Mai sunt oameni, destul de mulți, care se trezesc dimineața, se duc la muncă, se întorc seara, deschid televizorul, înghit minciuni, închid televizorul, a doua zi o iau de la capăt și la urmă votează după cum trăiesc. N-au timp de analize și îndoieli, urmează un algoritm pe care l-au trăit prea mult timp ca să-l schimbe acum. Sunt oameni dependenți profund, în sărăcia sau bogăția lor, de sistem, care se tem de schimbare, pentru că „de bine, de rău..”