Frica și speranța

Scriind despre frica de libertate, Erich Fromm observa că autoritarismele ideologice manipulează emoţiile individuale şi angoasele colective. La rândul lui scriitorul Danilo Kis afirmase că naţionalismul este paranoia, individuală şi colectivă. În epoca maselor, asemenea obsesii devin dinamită politică. Este ceea ce a explorat şi a dignosticat Dostoievski în « Demonii »

Condiţia umană a inclus, din timpuri imemoriale, frica. Îmi amintesc de acel vers din Eminescu citat de Constantin Noica : «Ca o spaimă împietrită, ca un vis încremenit ». Dar, în egală măsură, există speranţa ca antidot al fricii, încrederea în şansele noastre, ca specie, de a ne ridica, vorba lui Mihail Sebastian, cu un cap mai sus de zoologie…

• CITEȘTE ÎN CONTINUARE