Pamântul este o vietate care odată, demult, respira normal. Nu ştiu cine i-a pus un plasture, sufocându-l şi mai mult decât atât, învârtindu-l astfel încât să căutăm la nesfârşit eliberarea lui.
Am căutat din Ţara de Foc în Tibet si din Alaska în Japonia şi n-am găsit încă locul în care e plasturele. Şi Pamântul se-nvârte în continuare. Unii mă vânează acum pentru că au început să creadă că ruperea plasturelui înseamnă dezumflarea Pamântului şi moartea tuturor.
Pamântul se va elibera la un moment dat singur. Pas cu pas, se cutremură pe ici, pe colo, din Haiti în Chile şi Taiwan. Cred că am căutat greşit şi cheia e Grecia.

Urmareste proza scurta | scenarii | carte