cred.sper.

Hey tu. Aceasta este ultima postare din seria, Tinerica cu probleme de batranica! Si ghici ce? A fost din ce in ce mai bine. Hallux valgus, Hallux rigidus, operatie de monturi, scoatere surub.

Eu te-as sfatui sa citesti in ordine cronologica operatiile pentru a intelege cat mai bine procesul. Dar daca n-ai chef, te inteleg. Daca totusi vrei, apasa aici pentru prima operatie, iar aici pentru a doua operatie. Ultima, cea care va fi prezentata acum, este de departe cea mai usoara dintre toate.

O sa incep prin a fi ca o moara stricata si sa insist sa lasati tigarile. Promit ca in rest sunt o sora cool si care este de acord cu majoritatea prostiilor. Dar stim cu totii ca fumatul este un lucru social si un lucru care…. sincer… este doar in capul tau. „Lasa ca nu stii tu”, dar sa stii ca stiu, i’ve been there!

Eu m-am apucat de fumat in liceu pentru ca mi-a placut. Dar nu fumam mult, nu fumam daca era frig afara sau sa ies sa ma ploua, etc. Sunt o persoana careia ii place confortul poate putin cam prea mult. Fumam strict de placere si imi aduceam aminte de cand eram mica, cat de fascinata eram de mama care statea proptita de un stalp pe prispa si tragea cu foc din tigara, imbrobodita cu un halat dintr-un material ca prosopul. Parca fumul acela tras in piept cu atata pofta, lua in brate toate problemele, grijile si atunci cand iesea, le alunga pe toate.

La prima operatie am fumat. Pentru ca, si acum pot sa jur pe rosu, nu am auzit pentru o clipa ca nu trebuie sa fumezi. Si aveam aproape luna si taietura operatiei nu se inchidea. Asta ca sa intelegi ca desi poate nu te simti efectiv diferit dupa ce nu mai fumezi, corpul simte diferente uriase. Cand a venit vremea pentru a doua operatie, m-am oprit cu 3 luni inainte, asa cum a sugerat doctorul, si nici ca am mai pus gura pe tigari de atunci. Si o sa vezi cum arata piciorul. Im pe ca bil!

Imi mai vine sa trag cate un fum sau sa fumez cate o tigara din cand in cand. Dar mi-am dat seama de ce si cand. Cand sunt foarte jos. Cand sunt foarte aglomerata. Cand simt ca nu mai pot. Si de ce? Pentru ca asta vedem peste tot in jur. In filme, la colegi si la prieteni. Pierzi barfele de la tigara, nu iti mai iei pauza de tigara si ramai la birou, nu sti cum sa te relaxezi sau cum sa iti mai alini oful. Cauta alternative. Poti! Daca eu am putut, poti si tu!

Aceasta operatie putea sa nu se intample. Adica tu poti sa stai o viata si inca putin cu suruburile in picior daca acestea nu te deranjeaza. Adica nu TREBUIE sa le scoti. Nu bipaie la aeroport, nu iti fug la RMN, sunt acolo si pot ramane fara probleme. Deci practic ar fi putut fi un moft daca erau pozitionate cu 2-4 mm in oricare alta directie.

Dar consider ca la mine nu a fost un moft si trebuia sa o fi facut de acum ceva timp pentru ca suruburile veneau fix sub prima capsa prin care trece siretul la orice adidas sau tenis. Si de fiecare daca cand numai putin se freca siretul sau capsa de surub, se umfla tot piciorul pe sub. Probabil ca atunci era semnalul corpului ca are ceva strain in el, probabil ca era doar in capul meu… desi cred ca atunci cand corpul iti da un semn, nu mai zice ca e in capul tau… ma durea piciorul si mergeam cas si calcam aiurea doar sa pice capsa aia nenorocita putin mai hacana. Deci gandeste te ca e ca si cum ai apasa cu degetul pe un cui, doar ca…. cuiul este pe dinauntru.

Cand am fost sa fac radiografia am vrut sa fac si la primul picior operat tocmai sa vad daca cumva s-a mutat ceva, daca vizibil este ceva in neregula. Pentru ca pe net mai sunt mituri cum ca monturile „cresc” la loc si alte bazaconii. Uite aici dovada ca totul este ok si dupa 6 ani (in 2019 am facut primul picior) este super sexy si nedeplasat nimic.

Am facut operatia pe 13.01.2025 si tin sa precizez ca s-au schimbat multe. Si in corpul meu si la clinica. La domnul doctor nu stiu cate se pot schimba ca deja este cel mai sus. Unde sa se duca si ce sa devina? Este deja Dumnezeul antepiciorului si asa va ramane si dupa mult timp cand noi nu vom mai fi. Dumnezeul acesta se numeste Uscatu Marius.

Clinica s-a modernizat mult de la ultima mea vizita, in 2019. Iar personalul incontestabil divin. Nu bagi bani in buzunarul nimanui, toata lumea este draguta, primesti toata atentia si inca 3-4 zambete pe langa. Este fantastic! Si mancarea tzutz!

M-am dus in ziua internarii la ora 6 si la 9:37 eram deja inapoi in salon cu suruburile scoase si deja cu dor de duca. Domnul doctor s-a luptat pentru ca aceasta operatie sa beneficieze de o acoperire pe baza asigurarii de sanatate asa ca trebuie sa discutati cu dansul. Eu una pentru aceasta operatie- atentie, nu cea de corectura, doar de scos- am achitat 2400 si ceva de ron cu o noapte de internare. Asta nu inseamna ca si tu o sa platesti fix acelasi lucru. Este in functie de ce si cat iti baga in perfuzie si stiu eu ce alte lucruri. Asa ca nu te duce cu gandul ca atat TREBUIE sa platesti. Este doar o informatie orientativa.

A doua zi pe la 11 eram deja in drum spre casa. Este intr-adevar important sa ai pe cineva in primele zile ca sa te ajute cat de cat, insa sa stii ca te poti ajuta si singura in cel mai rau caz. Mancare poti sa iti comanzi, iar prin casa, avand in vedere ca oricum nu te misti, nici nu are ce mizerie sa se faca.

Cea mai mare problema a operatiilor de acest gen este ca trebuie sa stai cuminte si sa stai degeaba si sa stai acasa. Ceea ce pare un vis atunci cand esti super obosit si coplesit de ce se intampla in viata. Dar dupa cateva zile o iei razna. Mai ales ca te simti bine fizic, doar ca nu poti sa stai in picioare mult.

Recomandarea doctorului este sa stai in pat si sa limitezi mersul doar la baie si cam atat. Si este de inteles si o s-o simti pe pielea ta ca este un discomfort. Daca atunci cand se relocheaza osul ai pantof special pentru asa ceva pe care il incalti, acum nu mai ai nimic. Am stat doar in pat sau pe canapea cu piciorul sus si cu gheata. Se recomanda gheata multa pentru a nu se umfla piciorul.

Si sa vrei sa stai in picioare si sa mergi nu prea poti. Pentru ca simti ca se dezlipeste taietura. Nu zic ca asa se intampla, insa asa a fost senzatia la mine. Asa ca dupa primele 2 saptamani am inceput sa fentez putin sistemul ca sa mai bag la spalat sa mai spal o cana, etc, calcam pe partea din exterior.

Tu sa nu faci asa, dar la mine a mers. A mers pana am fost la control si din obisnuinta si din confort, am intrat in cabinet tot asa, calcand pe o parte. Doctorul m-a certat si mi-a zis sa calc pe toata talpa. Da, calc, daca faceam 50 de pasi pe zi. Dar cum n-am avut stare…. eh.. am trisat putin ca sa zic asa.

Ideea este ca in masina te pui pe bancheta din spate si cu piciorul ca in poza de mai sus si nu ai nici cea mai mica problema. Nu te doare nimic. Si atata timp cat esti lasat si luat din buza/usa/intrarea in cladire, totul este ok. Problema este ca nu imi intra piciorul in nimic din ce am de incaltat. Asa ca, noroc ca atunci cand am plecat din spital am luat papucul de unica folosinta cu mine si tot cu el merg si azi(04.02.2025)

Stii cum este, important e sa fii inventiv si sa iti asculti corpul. Aici cred ca greseste majoritatea lumii in cam orice. Nu isi asculta corpul.

Am fost chiar si in oras cu o prietena si cu fratele meu, tot asa, lasata la usa, mers pana la masa si pus piciorul pe un alt scaun. Da, stiu, poate nu este ladylike, dar am tinut cont sa acopar cu geaca asa incat sa nu provoc disconfort nimanui. Si ghici ce? Nobody gave a damn. Asa ca nu intra in depresii aiurea, gaseste noi cai spre bunastare.

Eu am facut operatia pe 13 si pe 25 am fost la primul si singurul control. O sa atasez mai jos poze care va pot afecta, asa ca daca nu doriti sa vedeti picior operat, opriti-va acum.

Am fost certata ca paseam pe o parte, asa ca ascultati de doctor si pasiti pe toata talpa, nu ca mine. Mi-a fost frica atunci cand a dezlipic bandajul, pentru ca stiu ca se lipea inainte. Dar mi-a fost frica degeaba. Operatia este super curata, nu m-a durut nimic, totul este super fucking ok!

A zis ca daca vreau de acum inainte pot sa ma duc sa ma consulte dansul si sa imi schimbe pansamentul, sau sa il fac singura acasa si sa ii dau poza pentru a monitoriza evolutia. Va dati seama ca am optat ca sambata urmatoare sa il fac eu acasa.

Intre timp, am avut noroc cu mama ca a venit cu oale de mancare asa ca nu am avut de gatit, cu fratele meu care mi-a cumparat ce am avut nevoie si m a tratat ca pe o printesa, cu prieteni care au venit si am jucat catan si am ras, glumit, barfit. Ba mai mult, chiar am fost si in oras. Din nou, depinde foarte mult de oamenii care va sunt alaturi.

Iar eu zic ca daca nu va ia asa din casa si se sfieste sa va ajute in public, nu merita sa continuati nimic din ce aveti. Va spun din proprie experienta, prima operatie a fost alaturi de un om care dupa munca se ducea la prietenii lui sa se destreseze in loc sa vina sa faca orice cu mine-care eram plictisita, in dureri moderate, inchisa in casa si in incapacitate de a face multe-. Asa ca, gasiti-va omul care sa va trateze frumos, cu rabdare si cu blandete.

Update 01.02

Am desfacut bandajele puse de dansul cu o saptamana inainte, am dat cu betadina si am bandajat la loc piciorul. Am trimis poze si totul este ok.

Domnul doctor zice 6 saptamani de stat. Eu zic 4, cred ca o sa facem un compromis si vor fi 4. haha. Glumesc, depinde de corp. Repet, ascultati-va corpul ca stie mai bine. Deocamdata, scriu acest articol la masa de lucru, cu piciorul bun jos si cel in proces de a fi bun pe un alt scaun. Disconfort zero.

In mare parte nu stiu daca ar mai trebui sa scriu ceva, insa daca apare vreo schimbare sau ceva notabil pana ma intorc la munca, o sa scriu mai jos.

Va imbratisez cu drag si multa sanatate!