diavolul îmi bate la ușă
ce vrei mă ? – du-te naibii, îi zic
la care el bate din nou cu zâmbetul
lui șic cu zâmbetul ăla al lui
de flirt
zâmbetul lui șăgalnic spre viclean
cu el îmi bate uneori în ușa ochiului
cu el îmi bate sonor
în ușa urechii
cu el mă tachinează pe limbă
împingând parcă ușa gusturilor mele
verbale..

diavolul îmi bate la ușă – ce vrei băi ?
du-te naibii, îi zic
de data asta în gând
fără să-i răspund..
ignor bătaia ca pe un ciripit de păsări
cu care m-am obișnuit..

el face de trei ori stânga (ori dreapta)
`mprejur și schimbă ritmul bătăilor lui
până face din ele cântec
până face din ele poezie
până face din ele ritm pe care-l fredonam
în copilărie
și cu care sunt obișnuit
și bate astfel
cu degetele lui muzicale
în ușa amintirilor mele..

dară, dară-i deschid..
dară, dară îi sunt oaspete ..