Știti, de multe ori, și eu ca și alții îmi pun intrebarea de ce m-aș duce la teatru. Poate că acolo e lume bună, cultă, așa se spune, poate că vreau să-mi etalezi noua pereche de pantofi, un fake de la louis vuitton, sau poate rochița, de ce nu blana de vizon, sau… Sunt multe motive pentru care am putea să ne ducem la teatru. Dintre toate unul singur rămâne valabil. Mă duc pentru că-mi place, pentru că iubesc teatrul.

La teatru m-aș duce și în blugi, m-aș grăbi să prind un loc în care să fiu doar eu cu mine și să urmăresc povestea pe care încearcă echipa de actori să mi-o spună. Îmi plac poveștile cu happy end, dar, din păcate, nu toate se termină așa, îmi plac poveștile care mă răscolesc profund și care mă fac să-mi pun o mie de intrebări, îmi plac poveștile care îmi pun imaginația la încercare, îmi place teatrul. De multe ori mă întreb unde e acea lume bună, intelectualii Vâlcii, profesorii de limba română care le predau elevilor istoria literaturii în care se vorbește și despre teatru, oamenii de artă, etc.