Oh my God!
Week-end-ul asta s-a pus iar pe nins, dar mai intai a plouat, a batut vantul si a fost furtuna!, a plouat si a nins in acelasi timp, au fost avalanse, nu-ti mai venea sa iesi din casa, dar apoi s-a pus pe o bataie de fulgi, stransa si marunta, apoi din ce in ce mai mari si mai nastrusnici.
Un pic ca in viata!
Vechile rumatisme s-au trezit, o stare de neliniste, de leneveala pe timpul asta s-a abatut asupra caselor cu semineele fumegande si in spatele fiecarei ferestre lumina plapanda incepe sa-si arate maretia. De multe ori cand trec pe langa ele, ma gandesc la forma asta de deschidere , de modernitate, de lipsa unui element care te pazeste, te ascunde, te protejeaza.
Vezi tot ce se intampla, copii care citesc sau se joaca, parintii care se plimba grabiti dintr-o parte in alta al bucatarii deschise catre sejour. Intr-un loc, intr-un colt, acea cutie fermecata care inchide in ea personaje, care se misca , care ne umple serile si dupa-amiezile, ...