Accesarea echilibrului psihologic pornind de la conştientizarea corporală
Trăim într-o lume în care, mai mult ca oricând, este
promovată imaginea unui corp ideal. Televiziunea, filmul,
publicitatea prezintă o imagine fotoshopată (iată, se inventează
chiar şi cuvinte noi pentru a descrie pervertirea realităţii la un
ideal greu sau imposibil de atins), o imagine ideală nu numai a
corpului, care trebuie să fie perfect până la ultimul por al
pielii, ci a tuturor lucrurilor din jurul nostru (vezi pozele în
care realitatea este mai frumoasă decât… în realitate). O lume în
care corpul a devenit un obiect asupra căruia sunt îndreptate
diverse acţiuni, un obiect de care ne-am detaşat, care nu ne mai
aparţine, faţă de care ne-am îndepărtat şi cu care avem o relaţie
distantă, indiferentă şi rece. Fugim de corpurile noastre, ne-am
rătăcit în lume şi orbecăim prin ea, lăsând-o să ne conducă aşa cum
dictează utima modă.
La rândul ei, psihologia, deşi consideră omul ca fiind o
entitate bio-psiho-socială, dintotdeauna s-a străduit să-şi
definească, delimiteze, diferenţieze şi să-şi scoată în evidenţă
propria particulă din acest tot unitar, contribuind şi ea, in
extenso, la distanţarea omului modern faţă de propriul corp. Aceste
lucruri sunt de înţeles, având în vedere că ea, psihologia, relativ
tânără fiind, a trebuit să-şi susţină şi să-şi demonstreze
calitatea de ştiinţă şi metodele de investigaţie, cercetare şi
intervenţie adecvate, deci ştiinţifice. Astăzi însă, psihologia şi,
în special, psihoterapia, ajungând la o relativă maturitate, se
întorc către corp, conferindu-i acestuia importanţa pe care o are
şi din punct de vedere psihologic, dincolo de idealizarea şi
idolatrizarea pe care i le oferă acestuia sistemul mediatic de
astăzi.
Acesta este contextul în care s-a desfăşurat cea de-a
VII-a ediţie a Conferinţei de Psihoterapie Experienţială şi
Dezvoltare Personală Unificatoare „Provocări, experiențe, noutăți,
conexiuni psiho-corporale și deschideri interdisciplinare”. Aşa cum
ne-am obişnuit deja, şi anul acesta organizatorii au pregătit
pentru participanţi prelegeri, prezentări de lucrări, mese rotunde,
workshopuri, expoziții și lansări de carte.
Printre temele aduse în discuţie s-au numărat rolul
psihologului în relaţia cu clientul, modul în care poate gestiona
acesta situaţiile traumatice (probabil că mulţi dintre voi ştiţi că
Institutul SPER şi membrii acestuia s-au implicat activ pentru
susţinerea celor afectaţi de tragicul eveniment de la Colectiv, de
anul trecut), precum şi noi modalităţi de diseminare şi de
implementare a serviciilor psihologice şi
psihoterapeutice.
Cea mai importantă temă a Conferinţei de anul acesta mi
s-a părut însă a fi (aşa cum reiese din titlu şi cum mi s-a impus,
cumva, aproape de la sine) conştientizarea corporală şi valenţele
terapeutice benefice la nivel psihologic ale acestei
conştientizări. Anul acesta, pe lângă Amara Renate ECKERT şi Gehard
FICHTNER, care ne-au obişnuit an de an cu prezenţa lor deosebită şi
emanând echilibru şi bucurie şi care au susţinut prelegerea
Lucrul cu trauma în psihoterapia corporală şi workshopul
A asculta cu limbajul corpului, ne-a onorat cu prezenţa şi
Jill BUNCE, de la Universitatea Derby, Marea Britanie, cu
prelegerea Semnificaţia corpului în terapia prin dans şi
mişcare. Desigur că nu au fost doar prezentări teoretice, au
existat şi mai multe ateliere practice, printre care şi unele de
dansterapie: Lumina din inima ta – o experienţă corporală
unificatoare pe muzică, dans şi meditaţie, susţinut de Florin
VANCEA şi Valeria SFAROIU, şi Mandale în mișcare sau dansul
Universului lăuntric – atelier de dezvoltare personală unificatoare
prin dans și mișcare, susţinut de Flavia CARDAŞ.
În cadrul evenimentului a fost anunţat şi un întreg
weekend de dansterapie, ce v-a fi susţinut de Jo HARDY, pe 17 – 19
iunie: Mişcarea vieţii – cele 5 ritmuri. (Având în vedere
că de-abia a fost anunţat, probabil că încă mai găsiţi locuri
disponibile, dar nu se ştie pentru cât timp, aşa că grăbiţi-vă să
vă înscrieţi şi să vă rezervaţi un loc!) Filmul de prezentare
pentru acest workshop m-a făcut să mă gândesc la două lucruri. În
primul rând, la felul în care am ajuns să pervertim estetic dansul,
transformându-l dintr-o exprimare liberă, spontană şi creativă a
corpului în serii coordonate şi numărate de mişcări ce se
desfăşoară într-o succesiune strict stabilită (mie-mi place foarte
mult să dansez, dar dacă mă pui să învăţ o succesiune de mai mult
de 16 paşi sau dacă mă pui să fac fix aceeaşi succesiune de paşi o
melodie întreagă, m-ai pierdut şi m-am pierdut). Şi, în al doilea
rând, m-au impresionat oamenii din filmuleţ, cei care participau la
atelierele organizate de Jo HARDY. Presupun că erau englezi şi cu
toţii ştim că despre ei se spune că, în majoritatea timpului, sunt
reci; dar se pare că dansul terapeutic îi energizează şi îi umple
de inspiraţie şi de expresivitate. Iar dacă acest lucru e valabil
chiar şi pentru ei, atunci e clar că şi pentru noi va avea
influenţe majore.
Îmi amintesc acum că ultimul exerciţiu de dansterapie la
care am participat a fost în cadrul unui workshop mai amplu
susţinut de Florin VANCEA. Nu am plecat de acolo cu toate
răspunsurile, dar în mod cert mi-am pus câteva întrebări foarte
utile şi am fost mult mai conştient de propriul meu corp şi de
extraordinarul potenţial pe care îl deţine acesta şi de lucrurile
minunate pe care le poate face cineva dacă ajunge la unitatea
echilibrată dintre corp, minte şi spirit.
În prima zi a Conferinţei, au fost lansate patru cărţi,
precum şi revista ArtTe nr. 4. Acum nu voi face decât să menţionez
cărţile care au fost lansate, dar vă promit că veţi mai auzi despre
ele, în următoarele mele recenzii. Iată care au fost
lansările:
Călătoria eroului. O viziune psihologică privind
maturizarea, evoluţia umană şi dezvoltarea personală, Florin
VANCEA
Dicționar de psihogenealogie, Denisa Cristina GODEANU, Alin Sebastian GODEANU
O scrisoare pentru tine. Corespondenţe terapeutice, Vasile CONSTANTIN
Umbre și lumini. Dezvoltare personală de la A la ZEN, Sorina Daniela Dumitrache
ArtTE – Revista de terapii creativ-expresive și dezvoltare personală unificatoare, nr. 4.
Dicționar de psihogenealogie, Denisa Cristina GODEANU, Alin Sebastian GODEANU
O scrisoare pentru tine. Corespondenţe terapeutice, Vasile CONSTANTIN
Umbre și lumini. Dezvoltare personală de la A la ZEN, Sorina Daniela Dumitrache
ArtTE – Revista de terapii creativ-expresive și dezvoltare personală unificatoare, nr. 4.
Participanţii au avut ocazia să admire şi expoziţii cu
lucrările unor psihologi – Sens și redefinire, Roxana
MAIER, Povești în ulei, Angelica HIRJU, Povesti despre
Cristina. Jurnalul unui art terapeut, Mihaela ȘCHIOPU -, dar
şi picturi realizate în cadrul atelierelor de artterapie de către
copiii internați în secția de oncopediatrie din Institutul
Oncologic București – Ceea ce nu se vede pe fereastră. De
asemenea, Asociația Anais, reprezentată de Adela SZENTES, a
participat la Conferinţă cu Inimi şi fluturi. Fluturii ca
simbol al transformării – expoziție de podoabe realizate în
cadrul grupurilor de suport cu beneficiarii
asociaţiei.
Şi aş vrea să închei printr-un îndemn cuprins, implicit,
în cuvintele unui copil, dintr-o prezentare de lucrare făcută de
Marina BADEA, care mi-au rămas întipărite în memoria afectivă:
„Dacă nu faci fapte bune şi iubitoare, te exmatriculează Dumnezeu
din Rai”. Continuaţi aşadar să faceţi fapte bune – pentru voi,
pentru cei din jur şi chiar şi pentru cei pe care nu-i cunoaşteţi
încă – şi continuaţi să iubiţi şi să vă exprimaţi iubirea – faţă de
voi, faţă de cei din jur şi chiar şi faţă de cei pe care nu-i
cunoaşteţi încă! Şi nu uitaţi să vă iubiţi propriul corp, pentru că
nu numai că e bunul cel mai de preţ pe care-l aveţi, dar el este,
de fapt, voi înşivă.
* *
*
*
* Atunci când am pus titlul acestui articol nu m-am
gândit la romanele lui Philip José Farmer, dar aveam un vag
sentiment de déjà-vu. Interesant e că ceea ce am vrut să spun eu şi
ceea ce descrie Farmer în romanele lui e, oarecum, similar şi
ridică o întrebare interesantă: ce te-ai face dacă te-ai trezi
brusc într-o lume nouă şi tot ce-ai avea ai fi tu însuţi, cu trupul
tău, cu experienţa şi cunoştinţele tale de-acum – adică tot ceea ce
deţii, de fapt, şi în acest moment, deşi e posibil să ai iluzia că
ai mai mult…?
