umbra umbrelor rotundă
îmi umbrește soarele
mersul pașilor p dungă
ochii cu picioarele
tălpile rotundele
privirile blândele
raze razelor d gând
ce veghează păzitorii
timpului de-acum d când
umbra se dedă uitării

cercul roată rotocol
mă veghează cât cuprinde
raza lui d cerc ce-i gol
de-adevăr care mă minte
tot înjur d cântec brut
ce-și așteaptă corzile
și ciupirea d avut
ce umple chitările

umbra umbrelor rotundă
dă târcoale stânelor
lupii urlă într-o dungă
coaja lunii s-o ajungă
să-nvelească soarele
frigul și picioarele
mersul pașilor tiptil
un fitil cu flacără
cântă urlă scapără

întunericul tăcut
cel născut din umbra deasă
ce-i rotundă k o casă
în care trăim p rând
până ne tăiem în coasă
și ne punem plasture
înălțimea aia scundă
umbra umbrelor rotundă