umbra umbrelor rotundă îmi umbrește soarele mersul pașilor p dungă ochii cu picioarele tălpile rotundele privirile blândele raze razelor d gând ce veghează păzitorii timpului de-acum d când umbra se dedă uitării

cercul roată rotocol mă veghează cât cuprinde raza lui d cerc ce-i gol de-adevăr care mă minte tot înjur d cântec brut ce-și așteaptă corzile și ciupirea d avut ce umple chitările

umbra umbrelor rotundă dă târcoale stânelor lupii urlă într-o dungă coaja lunii s-o ajungă să-nvelească soarele frigul și picioarele mersul pașilor tiptil un fitil cu flacără cântă urlă scapără

întunericul tăcut cel născut din umbra deasă ce-i rotundă k o casă în care trăim p rând până ne tăiem în coasă și ne punem plasture înălțimea aia scundă umbra umbrelor rotundă