Cu timpul, inima gândește diferitDespre necesarul unei vieți,Bate alt ritm, de regulă grăbit,Pe partitura vechilor tristeți. A obosit tot fabricând iubireȘi toată dăruită fără prețȘi nu știu cum din orice amăgire,Tot ce face ea, este măreț. A dăruit femeii clipa, infinitul,A traversat oceanul cardiacȘi-n port, unde apare răsăritul,Ea a făcut tăcerilor pe plac. S-a-mbolnăvit și... Citește în continuare →