dimineață bleu, cu lumină sfioasă profil de obraz, orizont pentru cer zâmbet cald, îmbietor acasă iz masculin în care mă pierd.

răcoare călduță, nici soare – nici nor păsări ce cer primăverii să vină timp amorțit între lene și dor clipă-n inspir, veșnicia s-o țină…

degetul tău rătăcindu-mi pe față ochi însetați îmi adulmecă starea n-aș vrea să pleci, mai rămâi, mă răsfață! astăzi sunt nemărginită, ca marea.

treburi mă cer, idei se-nfiripă fug și revin pe nisipul tău fin val înspumat, mărunțit, se risipă mă adun, mă ridic, plec… și iar vin.