Am scris în ultimii ani mai multe articole în care o pomeneam pe Anne Frank, articole în care îi deplângeam scurta viață și mă minunam de profunzimea sufletului ei de copil și om în proces de maturizare.

Zilele trecute am pus mâna pe adaptarea grafică a jurnalului , mai mult pentru că fac o mică cercetare despre cum se desenează un comic - am de făcut un proiect - o bandă desenată. Și, ca să fiu sinceră, este unul dintre puținele cursuri pentru care îmi face plăcere să mă pregătesc (anul trecut a fost cursul de grafică de carte) la facultatea de arte.

Am urmărit la acestă carte realizarea ilustrației, a benzii desenate, secvențele pe care Ari Folman și David Polonsky le-au prezentat, pentru că jurnalul Annei are în jur de trei sute de pagini - deci era aproape imposibil să realieze benzi desenate pentru întreg jurnalul.

Dincolo de munca ilustratorilor, facem cunoștință cu o Anne profundă, mereu în centrul atenției. O adolescentă care se îndrăgostește ușor, învață cu plăcere și se bucură să fie admirată de băieții de vârsta sa, ori chiar mai mari.

Anne a fost cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank (născută Holländer). A avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank.

Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Familia nu era strictă în ceea ce privește tradițiile religioase. Cea mai religioasă dintre ei era mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa mai ales de educația fetelor, îndemnându-le să citească.

După ce naziștii au venit la putere în Germania, Otto Frank s-a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda.

Familia se mută acolo. Anne Frank povestește despre viața sa de dinainte de a se muta în Amsterdam, dar și pe cea din Germania.

La început naziștii au fost mai puțin agresivi față de evreii din Olanda, dar acest lucru nu a durat mult timp. Legi antisemite au fost decretate una după alta, interzicerea evreilor de a merge la cinematograf afectând-o pe Anne cel mai tare deoarece avea plăcerea de a colecționa fotografii ale actorilor și actrițelor de film.

Totodată a fost nevoită să se transfere la o școală pentru evrei, iar puțin mai târziu toți evreii au fost obligați să poarte steaua lui David. Pentru a ocroti firmele de controlul strict nazist, Otto a predat pro forma conducerea lor colaboratorilor săi arieni Johannes Kleiman și Victor Kugler.

La împlinirea vârstei de treisprezece ani, Anne primește de ziua ei un caiet cu cheie, în care scrie cu consecvență: își descrie, viața, frustrările, visele, speranțele. Abordează teme de viață și de moarte, angoase, descrie cum înțelege ea sexualitatea și relațiile inter-umane, problemele de familie, viața Anexa în care stă ascunsă împreună cu familia sa și alți evrei pentru a se salva de război. Acest caiet are să devină Jurnalul Annei Frank, Kitty (o prietenă gata mereu pentru destăinuirile Annei).

Benzile desenate sunt vii, adesea povestea este redată într-o notă comică, vocea Annei este acidă, răspicată, conștientă și cu o notă de auto-ironizare, dincolo de tragismul situației prin care trece copila.