În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – Vocalize în do de sus sau mirificele avantaje ale lui SARS-COV-2, cel răsfățat drept „Noul Covid 19” (Cele 124 de Corespondențe necenzurate din Republicile Vandana în vremea pandemiei) apărut la Editura Junimea Iași în 2021

85. Corespondența 81

Doctorul Ciu Ciu Smigdal (3)

Acum, pentru că am dat suficiente amănunte despre originea enigmaticului doctor Ciu Ciu Smigdal, pot să destăinui unde a dispărut șeful secției de boli contagioase de la Spitalul Sfântul Abraham Smitz chiar în vreme ce pandemia bântuie prin țară. Pentru a-mi începe cerecetările, a trebuit să pătrund în instituția aflată în carantină, lucru interzis cu strictețe. (De altfel, un roi de jurnaliști zumzăie zi și noapte de-a lungul gardurilor așezământului de sănătate. Și nu sunt numai jurnaliști din Brandul Mare, nu sunt numai jurnaliști din Republica Democratică Vandana, ci chiar și jurnaliști din țări aflate în scenariu roșu și care, deci, nu sunt acceptați în republicile vandane fiind întorși de la graniță. Nu sunt acceptați, dar ei se află totuși aici și se alătură celorlalți oameni de presă, cu riscul de a-i infecta! Toți speră să poată corupe un medic ori un felcer să le spună ce s-a întâmplat cu enigmaticul medic Ciu Ciu Smigdal. Sunt atât de mulți, încât niște vündüni întreprinzători au deschis în prejmă tarabe cu băuturi alcoolice și nealcoolice, sandviciuri și mâncare fast food, totul, desigur, sub numele unor firme „puncte farmaceutice”.)

Problema nu a fost să corupi un medic ori un felcer, problema a fost să obții informații nu numai credibile, ci chiar adevărate, întrucât mulți reporteri au transmis tot felul de știri în legătură cu dispariția doctorului Ciu Ciu Smigdal, știri ce s-au dovedit toate false. Eu tot ce am aflat am vrut să verific, după ce am coroborat fiecare amănunt. Așa, dintr-una în alta, am ajuns la Grădina Zoologică „Animalele Vesele” din localitatea Rădăcinile Mari (Republica Democratică Vandana). Din motive de pandemie, și accesul în grădinile zoologice este deocamdată interzis, dar se zvonește că se pregătește un ordin prin care în Rapublica Democratică Vandana se vor închide muzeele de artă și metroul și se va permite, cu regulile în vigoare, prezența spectatorilor la meciurile de rugby și accesul în grădinile zoologice. Așa că, pentru a nu pierde avansul luat față de colegii ziariști, am plătit un portar și am reușit nu numai să intru, dar am primit și informația atât de secretă. Da, enigmaticul doctor Ciu Ciu Smigdal se află în cușca 243b, cușca leopardului Velici. „În cușca leopardului?” nu mi-a venit să cred, dar dacă tot am ajuns cu atâtea eforturi la „Animalele Vesele”, am cumpărat – bineînțeles tot la suprapreț – o hartă și am ajuns pe aleea unde la numărul 243 se află cușca leopardului Velici. Și, într-adevăr, l-am văzut, printre zăbrele, pe enigmaticul doctor Ciu Ciu Smigdal șezând ațipit pe un scaun și animalul dormind și el, pe jos, alături de el.

Ca să nu pierd primatul știrii am făcut mai multe fotografii pe care le-am trimis patronilor mei. Asta a trezit fiara, care a deschis ochii și m-a privit prelung. Eu mi-am adus aminte că am citit un roman de… am uitat de cine, un roman unde un leopard s-a dovedit că poate să se strecoare și prin locurile cele mai strâmte.

Va urma! (Slavă Domnului!)

86. Corespondența 82

Doctorul Ciu Ciu Smigdal și leopardul (1)

Când am rămas ca hipnotizat în fața cuștii 243b, după ce mi-am amintit ce am citit despre abilitatea leoparzilor de a se strecura prin locurile cele mai strâmte, am mai avut putere să simt și alți ochi ațintiți asupra mea, de data asta din spate. Era privirea protectoare a agentului care mă urmărea oriunde m-aș fi aflat în Republica Democratică Vandana.

– De ce te-ai speriat atât de tare? m-a întrebat.

– Leo…leopardul, am îngânat.

– Dacă ar fi un pericol real, crezi că eu aș mai sta aici? Am vrut să-i spun că el mai mult ca sigur e înarmat. Mi-a ghicit gândul și mi-a precizat că în Republica Democratică Vandana nimeni nu împușcă leoparzii din grădinile zoologice. Și a adăugat că în Republica Democratică Vandana există reguli aprobate la cel mai înalt nivel în legătură cu spațiile dintre gratiile cuștilor în funcție de locatarii lor.

Între timp, s-a trezit și enigmaticul doctor. Eu știam despre el cam cu ce era la curent toată lumea. Că, datorită înaltei protecții de care se bucură, doctorul Smigdal este mereu cu nasul pe sus, ursuz și total lipsit de empatie. Dar, spre marea mea uimire, realitatea arată cu totul altfel. Omul s-a ridicat în capul oaselor, mi-a zâmbit și mi-a făcut semn să intru. Însă eu eram încă foarte speriat, vorbele agentului n-au reușit să mă liniștească de tot. (De altfel, când a deschis și Smigdal ochii, agentul s-a făcut iarăși nevăzut.) Doctorul a crezut că stau așa pentru că nu știu pe unde să intru, așa că mi-a arătat cu degetul ușa cuștii.

– Cum vrei, a făcut dezamăgit, luând atitudinea mea ca pe un refuz nepoliticos.

– Eu… eu… leo… Animalul continua să mă țintească din privire.

– Nu-l cheamă Leo, ci Velici! și mângâi fiara pe cap. Hai, dom´le, dacă tot ai ajuns până aici, vino înăuntru! Eu de două săptămâni n-am mai vorbit decât cu… cu Velici. Și, parcă pentru a-mi dovedi că nu trebuie să-mi mai fie frică, a lovit ușor animalul peste spate și acesta s-a sculat și a venit spre zăbrele și, deși „în Republica Democratică Vandana există reguli aprobate la cel mai înalt nivel în legătură cu spațiile dintre gratiile cuștilor în funcție de locatarii lor”, s-a strecurat printre zăbrele și a luat-o agale pe alee. Unde e mai sigur? Afară sau aici? Asta m-a convins și am intrat în cușcă. Din păcate, n-am știut că o să mă bucur atât de repede de un oaspete, așa că deocamdată n-am decât un scaun. Se sculă și se așeză pe o buturugă. Ia loc, te rog!

• Eu… Nu vă deranjați…

• Gata, spune-mi Ciu Ciu!

• Gheorghe, i-am răspuns, strângând mâna pe care mi-a întins-o.

• Ești fotograf?

• Jurnalist.

• Și vrei să transmiți despre mine și… și despre Velici?

Leopardul tocmai revenea alene pe alee și, auzindu-și numele, se furișă înapoi printre zăbrele și se tolăni acolo unde l-am văzut de prima oară. Adică lângă scaunul pe care ședeam acum eu.

• Vrei să știi de ce sunt eu aici? Pentru asta ești plătit?

• Da.

• Ești bun, a spus după o clipă de gândire. Ești bun. Dacă m-ai găsit, ești bun!

Se sculă de pe buturugă și dădu câteva crengi la o parte. În spatele lor era un bufet cu, printre altele, mai multe sticle.

– Camuflajul acesta este pentru că nu trebuie să-și imagineze lumea că eu stau aici și nu fac nimic altceva decât să beau. Umplu două pahare, îmi întinse unul și se așeză înapoi pe buturugă. Problema, a continuat, este că încă nu se știe dacă animalele transmit boala oamenilor sau oamenii transmit boala animalelor. De ce crezi că în anumite țări, în fermele de porci, personalul uman n-are voie să intre decât după ce își schimbă până și chiloții? (Într-o fermă cu nume american din țara numită România, mi-am adus aminte că am citit asta în ziar, dar n-am spus nimic, fiind prea atent la Velici. Vă mulțumesc pentru înțelegere. Altfel l-aș fi întrebat dacă pot fi penalizat că eu am intrat în cușcă fără să-mi schimb chiloții.)

87. Corespondența 83

Doctorul Ciu Ciu Smigdal și leopardul (2)

Velici își ridică privirea: se uită la Ciu Ciu, se uită spre mine, se mai uită o dată la Ciu Ciu, apoi se tolăni înapoi lângă scaunul pe care ședeam acum eu.

– E cald și venirea ta i-a stricat siesta. Iar după ce am ciocnit, deci vrei să știi de ce sunt aici.

Eu sunt un gazetar vechi. Am băgat mâna în buzunarul unde țin reportofonul și am apăsat pe „on”. Dar Smigdal a început prin a spune niște bancuri. (Nu prea grozave. Nici măcar din seria bancurilor zilei cu Vantzi și Vüntzi, ci glume fără perdea. Unii savanți, prea preocupați de problemele lor, nu au simțul umorului prea dezvoltat.) Pe urmă, însă, a trecut la ceea ce chiar mă interesa: Sunt aici pentru a studia pe viu influența covidului asupra animalelor.

– Păi, de asta se ocupă și doctorul Leon Romulus Weisternack…

• Prostul ăla?! Weisternack descoperă ceea ce știe toată lumea… Pe deasupra, vrea să ajungă astfel la un vaccin care să înfrângă pandemia. Un prost… Toate virusurile care au apărut acum asta vor!

• Dar tu?

• Ascultă și nu fii la fel de stupid ca mulțimea care numai de ieșirea din teroarea Covid 19 visează! Este această mulțime pregătită pentru ce va fi după? Crezi că va fi la fel?

• Omenirea a mai trecut prin mari molime, chiar mai mari, fiindcă n-a avut încă la dispoziție cunoștințele de astăzi și și-a revenit destul de repede.

• Asta s-o crezi tu!

• Da, m-am corectat, uneori pandemia a ținut și zeci de ani.

• Da, dar nu întotdeauna. Eu încerc să vă feresc de vindecarea prematură! Uite, Velici! l-am infectat și îl țin într-o formă ușoară cât de mult pot. Asta fac eu aici!

După care Ciu Ciu mi-a explicat ce este cu această „vindecare prematură”, cum va influența ea întreaga viață economică, psihică și socială, cum va declanșa obișnuitele excese numite „ieșirea din cușcă”, cum va falimenta mii de intreprinderi, cum va naște revolte și revoluții. Asta vreți?

Velici se uita apatic către niciunde.

– Așa e mai bine? l-am întrebat pe enigmaticul doctor Ciu Ciu Smigdal, arătând spre leopard.

– Sigur că-i mai bine! Dacă i-aș administra unul dintre multlăudatele vaccinuri, te-ar sfâșia imediat! Dar cât crezi că-l voi mai putea menține în starea asta? Pe urmă mi-a ținut un discurs că, de fapt, și animalele ar trebui să poarte mască.

Am dat paharul pe gât și am plecat fără să mă uit înapoi.

88. Corespondența 84

Problema vindecării premature (1)

Nici n-am știut dacă e bine să transmit această corespondență, că enigmaticul doctor Ciu Ciu Smigdal a plecat pe ascuns într-o cușcă de la Grădina Zoologică „Animalele Vesele”. Mi se pare totuși un act tot mai îndreptățit. Dar cum ar suporta mulțimea vestea că medicul nu se încadrează în lupta generală împotriva pandemiei care a făcut atâtea victime și a perturbat toate domeniile vieții? Pe de altă parte, după ce au primit fotografiile din fața cuștii 243b, încântați, patronii mei mă presează să le trimit imediat și textul cu interviul luat misteriosului savant. Și nici recompensa care mă așteaptă nu este deloc de ignorat. Bomba de presă va fi dublă, pe de o parte, identificarea locului unde s-a retras Ciu Ciu, pe de altă parte, faptul că el nu numai că nu vrea să creeze un vaccin și mai eficient împotriva Coronavirus SARS-COV-2, răsfățatul COVID-19, ci chiar dorește să mențină starea de spaimă și lehamite cu toate consecințele ei. Și asta tocmai în zilele când numărul depresivilor și a sinuciderilor a crescut atât de îngrijorător! Când, neputând ignora această realitate alarmantă, Japonia, înaintea altor țări, a înființat Ministerul Singurătății și Izolării „care să administreze cumva tulburata sănătate mintală a cetățenilor, grav afectată de pandemie”!

Dilema mea este mare. Inițial, am trimis un reportaj vag, descriind cușca 243b din Grădina Zoologică „Animalele Vesele” cu Velici cu tot. Am sperat că am oferit un material suficient de picant pentru gustul cititorilor mei. Da, dar nu și pentru patronii care, trebuie să admit, m-au plătit regește. Plată pentru care au pretins și un interviu cu Smigdal, un interviu cu mai multe continuări. Din punct de vedere al succesului de presă, recunosc și eu că aceasta ar fi rețeta cea mai bună, dar cum să fac de înțeles un lucru pe care nici eu nu-l înțeleg prea bine.

Așa că, pentru început, am pus pe tapet problema vindecării premature, mai mult pentru a încerca să obișnuiesc publicul cu acest concept.

Așa cum m-am așteptat, simpla pomenire a „vindecării premature” a născut un imens val de comentarii, val ce s-a transformat rapid într-un adevărat tsunami. Enigmaticul doctor Ciu Ciu Smigdal se afla în primejdie de furia mulțimii, lucru pentru care mă simt grav vinovat. Noroc doar că autoritățile au fost mai rapide decât gândul meu și atât medicul, cât și leopardul Velici, au fost transferați într-un loc strict secret. (Ceea ce n-a împiedicat o hoardă dezlănțuită să năvălească în Grădina Zoologică „Animalele Vesele” și s-o devasteze. Locatarii cuștilor distruse au năpădit împrejurimile și multe fiare nevaccinate de Ciu Ciu au băgat spaima nu doar în localitatea Rădăcinile Mari, ci în mai toată Republica Democratică Vandana. Și nu numai. Gardul de sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte de kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o republică vandană în cealaltă republică vandană – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă de kilometri și-a arătat încă o dată utilitatea. Dar hotarele Republicii Democratice Vandana cu alte țări, nefiind protejate de Gardul A Opta Minune a Lumii n-au putut împiedica emigrarea unui grup de cimpanzei și a unei familii de lei.

Ce „vindecare prematură?”, când pandemia tocmai a intrat în valul trei și victimele s-au înmulțit. Întreabă rudele celor ce „au pierdut lupta cu virusul”… Sau mai bine nu-i întreba!

89. Corespondența 85

Problema vindecării premature (2)

Acum că oamenii nu trebuie să se teamă doar de infectarea cu Covid 19, ci și de atacul leilor dezertori din devastata Grădină Zoologică „Animalele Vesele” și au apărut și zvonuri cum că, din acest motiv, vor apărea pe lângă inspiratele restricții impuse de pandemie și la fel de inspirate restricții impuse de apariția ilegală a fiarelor sălbatice, lumea nu prea mai are răbdare să asculte nenumăratele discuții despre problema vindecării premature. Păcat!

Să rămânem totuși optimiști. Omul are capacitatea de a se obișnui cu orice situație, așa că va învăța să se comporte tot mai firesc și în pandemie alături de conștiința că trăiește într-un mediu cu lei liberi. Iar când animalele vor fi neutralizate – sperăm că suficient de repede! – vor răsufla ușurați și le va rămâne să suporte restricțiile impuse de autorități doar pentru limitarea infectărilor. Atunci se vor întoarce la comentariile zilei.

Dar până să fie lumea din nou conectată la știri, guvernele iau măsurile ce se impun și analizează marile oportunități oferite de pandemie, iar problema „vaccinării premature” este pe ordinea de zi a forurilor decizionare. Inițial, enigmaticul medic Ciu Ciu Smigdal a fost dus într-un loc secret pentru a nu fi găsit și linșat de mulțimea furioasă că nu face decât să amâne în mod artificial ieșirea din pandemie. Însă, după ce Parchetul General al Republicii Democratice Vandana i-a întocmit un dosar penal cu douăzeci și trei de puncte de acuzare, speța a fost preluată și de Curtea Internațională pentru că 1. numitul Ciu Ciu Smigdal a pus în pericol mediul suprastatal și 2. pentru că numitul Ciu Ciu Smigdal s-ar putea să fi părăsit teritoriul național al Republicii Democratice Vandana, practicând altundeva acțiunea de sabotare a vaccinării premature, culpă de gravitatea unei crime împotriva umanității. Cazul a fost puternic mediatizat, iar vânătoarea găsirii infractorului a dat naștere la numeroase fake news-uri. (În republica soră s-a anunțat că individul stă ascuns travestit în mănăstirea de maici din Munții Albaștri și este doar o chestiune de ore să fie prins și deferit justiției. În Insulele Guru Guru a fost publicată o fotografie a leopardului Velici. În cosecință, dacă fiara este acolo, în mod sigur și enigmaticul medic trebuie să fie prin apropiere. Într-un cotidian din România a apărut o altă fotografie, de data asta nu numai cu Velici, dar și cu doctorul Smigdal, făcând amândoi plajă într-un decor ușor de recunoscut, în fundal fiind vizibile statuile misterioase din Insula Paștelui.)

Brusc, toate acele informații false au încetat și vreme de două săptămâni nu s-a mai amintit nici de Smigdal și nici de Velici. În schimb, știrile despre oportunitățile oferite de pandemie au năpădit întreaga planetă. Sigur, persoanele care au suferit pierderi printre cei dragi au acceptat cu greu asemenea informații, însă, așa cum am spus, omul are capacitatea de a se obișnui cu orice situație și argumente de genul „Soldaţii care au murit în Al Doilea Război Mondial ne-au dat tuturor o şansă de a construi o lume mai bună şi mai paşnică. Tot astfel, în vremurile noastre, această pandemie urâtă poate fi o ocazie pentru schimbare şi reformă. Ea a deschis calea către o lume nouă. De noi depinde dacă profităm de această ocazie sau o irosim“, sunt cuvintele rostite de însuși influentul Fareed Zakaria, cuvinte menite să calmeze pe toată lumea.

Desigur, odată cu lămurirea maselor cu pericolul „vindecării anticipate”, toate acuzele aduse enigmaticului doctor Ciu Ciu Smigdal au fost retrase.

90. Corespondența 86

Problema vindecării premature și cea de a patra revoluție industrială

Odată cu noua percepție despre avantajele de neignorat ale pandemiei, a fost lăudată și excepționala atitudine a Republicii Democratice Vandana față de ilustrul ei cetățean: „Căutat pe tot mapamondul, autoritățile vandane au reușit să-l protejeze de furia ignoranței”. (Se pare că una dintre nurorile Președintelui Doctor William August r`Bamba, directoarea Spitalului Sfântul Abraham Smitz, ar fi principala artizană a păstrării secretului locului unde au traversat acele momente grele doctorul Smigdal și leopardul Velici. (Dar este mai înțelept să nu cercetăm rolul înaltei doamne!)

Și, iată, enigmaticul medic a reapărut în peisajul public într-o emisiune prezentată simultan în douăzeci și două de țări. (Episodul al doilea a apărut legal sau piratat într-un număr mult mai mare de state și de regiuni autonome.) Iată pe scurt, primul argument al doctorului Ciu Ciu Smigdal. Datorită digitalizării globale forțate, au apărut noi conexiuni între echipele de cercetători, o cooperare nesperat de rodnică între națiuni, un impuls pentru un progres general, nu numai tehnologic. „Pandemia Coronavirus SARS-COV-2 – sau mai simplu COVID-19 – a făcut pasul decisiv pentru intrarea omenirii în Cea de a patra revoluție industrială!”.

În presă, afirmația enigmaticului medic a fost imediat preluată, iar „Teoria echilibrului punctat” – propusă încă din 1972 de Stephen Jay Gould și Niles Eldredge – a fost întrodusă în programa școlară. (Cei doi biologi au arătat că un context limitativ ne face mult mai apți de a ne folosi de noile tehnologii. După cum este specificat chiar și pe Google „teoria celor doi savanți americani propune un model în care lungi perioade temporale de stabilitate sunt punctate de momente rare de salt evoluționar brusc, numit cladogeneză. Teoria a contrastat total cu ideea relativ împământenită agradualismului filetic, care susținea implicit că schimbările evoluționare sunt marcate printr-un caracter de schimbare continuă și chiar predictibilă a unei specii, pe care lumea științifică, anterior publicării teoriei echilibrului punctat, căuta să o identifice în modul în care fosilele sugerau o evoluție graduală”.

Totuși, deocamdată, majoritatea oamenilor nu este interesată de „teorii”, ci de salvarea din teroarea virusului și de „revenirea la o viață normală”. Însuși domnul Ministru al Ordinii din Guvernul Celei de A Doua Mari Puteri, a recunoscut într-o declarație pe rețelele de socializare că „suntem în situația de a decide între a risca majorarea numărului de dependenți de ajutorul Ministerelor Singurătății și Izolării înființate în mai toate țările democratice și/sau umaniste și a alege să renunțăm la oportunitățile oferite de pandemie!”.

După doar câteva ore, declarația domnului Ministru al Ordinii din Guvernul Celei de A Doua Mari Puteri a dispărut de pe internet.

91. Corespondența 87

Disputa generalizată dintre doctorul Weisternack și doctorulSmigdal

„Toți vündünii trebuie să știe că dilema domnului Ministru al Ordinii din Guvernul Celei de A Doua Mari Puteri este Dilema Secolului, a declarat și Doctorul Albert Q. Zumba, Genialul Președinte al Republicii Umaniste Vandana. Acum, aflându-ne la o răscruce istorică, este nevoie mai mult ca oricând, de o hotărâre comună a tuturor cetățenilor pentru ca, în deplină unitate, să pășim pe calea cea mai bună posibilă.” Oficializată astfel, Problema vindecării premature a devenit subiectul numărul unu în mass-media, în disputele politice și politicianiste, în discuțiile private sau în spațiile publice (respectându-se restricțiile impuse de pandemie), în școli și în familie.

Deși semnalul Președintelui Republicii Umaniste Vandana era pentru unitate, controversele n-au încetat. În fruntea Mișcării-Pentru-Vindecare (M.P.V.) și-a făcut apariția un medic tot de la Spitalul Sfântul Abraham Smitz din Brandul Mare (Republica Democratică Vandana), doctorul Weisternack, unde a fost coleg cu enigmaticul medic Ciu Ciu Smigdal. Rivalitatea dintre cei doi medici, devenită locomotiva disputei de peste tot, este acceptată tacit în ambele republici surori, conștiente că, în sfârșit, se vorbește despre ele, chiar dacă se mai fac și confuzii în legătură cu locul unde s-ar afla pe glob.

În vreme ce doctorul Weisternack și M.P.V. își culege simpatizanții (destul de vocali) din rândurile celor ce au trecut greu prin boală și a rudelor celor ce „au pierdut lupta cu pandemia”, enigmaticul doctor Ciu Ciu Smigdal câștigă tot mai mult teren pe măsură ce avansează serialul său cu argumente științifice despre importanța evitării vindecării premature. Am putea spune că armele lui Weisternack sunt mai mult de ordin sentimental, pe când cele a lui Smigdal sunt bazate pe argumente științifice. Dar nu numai! De pildă, Uniunea Generală a Farmaciștilor s-a raliat cu trup și suflet „doctrinei vindecării premature”. Din pricină că odată eradicată pandemia, nu vor mai fi printre foarte puținele magazine deschise. Uimitor este că ceilalți comercianți nu iau și ei atitudine față de monopolul farmaciilor. În fond, chiar dacă n-o declară pe față, chiar și ei sunt în câștig în urma situației create. Vânzându-și marfa prin farmacii, ei economisesc banii de întreținere a locațiilor, salariile propriilor angajați trimiși în concedii fără plată și practic nici nu mai trebuie să depună mari eforturi pentru încasările care le vin singure în continuare.

Schwartz Gheorghe / http://cotidianul.ro/