Îmi tremură în ochi apusulDe grija amânăriiUmede nopţi închid oraşulCu şoapte îi dezgheţ mortarulŞi-n lacrima zidirilor pun foc.De ce-mi furi liniştea, oraşule,Cu dragostea din tine la un locMai duc o cărămidă-două,Cărărilor ce le visez ades,Să împlinesc pătratele cu sfinţi.