Această nouă carte a lui Ion Toma Ionescu poate fi luată, printr-o convenție tacită, drept un (micro)roman. Un roman (post) modern, fiind deopotrivă: jurnal pe sărite, memorial, cu elemente de metaroman, cu pagini de eseu, totul scris la granița, destul de subțire, de altfel, dintre realitate și ficțiune. Citești printre rânduri sugestia programatică a lui Ionescu, că viața fără literatură