Abia după 66 de zile de tratament cu cianură
inodoră, începui, să observ, o frugalitate a durerii care mă
copleşise atâta timp. Scăzură treptat şi falsele fenomene de
alienaţie, şi fracţionarele sentimente suicidale, şi inocentele
manifestări oligofrenice. Efect mai degrabă a unei mari decepţii în
"drac"oste, boala sufletească îşi astâmpăra memorandumurile, chiar
dacă cei 6 ani îmi treceau prin cap ca un scârţâit obosit, puţin
important. Oricum, conştiinţa încă băga gânduri aleatorii la greu
şi nici măcar bucuria că scăpasem de îndocilare, nu mă făcu să uit
de Leyla.
În convalescenţă mă vizitară Darman şi Mamache şi-mi
aduseră bere. Goleam halbele una după alta şi urlam încredinţat că
asta e viaţa, o beţie machiată într-o curvă infectă. Şi atunci avui
acel surâs interior de mojic beat-zeflemea: viaţa e grea, mizeră şi
nesigură... de ce ne bucurăm la naşterea unui copil?... iar când
doi pedanţi ai amorului îşi unesc intimităţile într-un borât clişeu
numit "mariaj", de ce ne bucurăm pentru ei? La urma urmei, de ce
lumea se îndrăgosteşte şi se îndrăgeşte într-o manieră atât de
părtinitoare, orbeşte? Mă ridicai din brânci şi privii la
fereastră. În năduful ăla de iulie, vecinul de vizavi o futea
carnal pă aia căreia îi promisese iubire fără infidelitate şi
fidelitate fără iubire. O freca până la maţe, de-i săreau ăleia
sânii din orbite. O fi oare iubirea un futai năduşitor de iulie? O
fi iubirea un abonament pe-o viaţă la casa de toleranţă numită
"mariaj"? Rămăsei tăcut.
Înainte s-o cunosc eram un cineva-nimeni, O găsisem
veselă, într-o bluziţă albă, inocentă, la prima oră din clasa a
11-şpea. Nu mai putea de modestie şi cumsecădenie, ba chiar îi
plăcea să fie o umbră zilnică, atât la ore cât şi în afara lor. Am
înţeles că mica ei fiinţă se apăra bine de cotidianul obraznic,
însă toate luptele le purta în suflet. Chiar la prima mea impresie,
Leyla mi se păru cu inima încolţită de singurătate, dar şi
independenţă. Ascundea multe din viaţa ei, iar blindatul ăsta de la
bun început mă nedumerea incorigibil de atrăgător. Totul era în
faza inocenţei. Chiar şi privirile noastre... Mă
îndrăgostisem.