Leyla (I)

  • Postat în Arte
  • la 20-07-2013 17:59
  • 332 vizualizări
Leyla (I)
Imaginea este preluată automat împreună cu articolul de pe blogul unui dadaist

Abia după 66 de zile de tratament cu cianură inodoră, începui, să observ, o frugalitate a durerii care mă copleşise atâta timp. Scăzură treptat şi falsele fenomene de alienaţie, şi fracţionarele sentimente suicidale, şi inocentele manifestări oligofrenice. Efect mai degrabă a unei mari decepţii în "drac"oste, boala sufletească îşi astâmpăra memorandumurile, chiar dacă cei 6 ani îmi treceau prin cap ca un scârţâit obosit, puţin important. Oricum, conştiinţa încă băga gânduri aleatorii la greu şi nici măcar bucuria că scăpasem de îndocilare, nu mă făcu să uit de Leyla.
În convalescenţă mă vizitară Darman şi Mamache şi-mi aduseră bere. Goleam halbele una după alta şi urlam încredinţat că asta e viaţa, o beţie machiată într-o curvă infectă. Şi atunci avui acel surâs interior de mojic beat-zeflemea: viaţa e grea, mizeră şi nesigură... de ce ne bucurăm la naşterea unui copil?... iar când doi pedanţi ai amorului îşi unesc intimităţile într-un borât clişeu numit "mariaj", de ce ne bucurăm pentru ei? La urma urmei, de ce lumea se îndrăgosteşte şi se îndrăgeşte într-o manieră atât de părtinitoare, orbeşte? Mă ridicai din brânci şi privii la fereastră. În năduful ăla de iulie, vecinul de vizavi o futea carnal pă aia căreia îi promisese iubire fără infidelitate şi fidelitate fără iubire. O freca până la maţe, de-i săreau ăleia sânii din orbite. O fi oare iubirea un futai năduşitor de iulie? O fi iubirea un abonament pe-o viaţă la casa de toleranţă numită "mariaj"? Rămăsei tăcut.
Înainte s-o cunosc eram un cineva-nimeni, O găsisem veselă, într-o bluziţă albă, inocentă, la prima oră din clasa a 11-şpea. Nu mai putea de modestie şi cumsecădenie, ba chiar îi plăcea să fie o umbră zilnică, atât la ore cât şi în afara lor. Am înţeles că mica ei fiinţă se apăra bine de cotidianul obraznic, însă toate luptele le purta în suflet. Chiar la prima mea impresie, Leyla mi se păru cu inima încolţită de singurătate, dar şi independenţă. Ascundea multe din viaţa ei, iar blindatul ăsta de la bun început mă nedumerea incorigibil de atrăgător. Totul era în faza inocenţei. Chiar şi privirile noastre... Mă îndrăgostisem.

De același autor