Sal’tare
Traiesc incepand din 2007 in Giulesti. Daca m-ar fi intrebat cineva inainte:
Te vezi traind vreodata acolo?
Probabil i-as fi spus NU. Ma vedeam traind in Militari pana la adanci batraneti.
De ce?
Pentru ca imi placea efectiv plimbarea pe sub acei castani
dinaintea pietei Gorjului. Pentru ca visam (si inca visez) la un
metrou urban pe vechea cale ferata aflata intre Iuliu Maniu si Bdul
Timisoara. Pentru ca era placut sa ma plimb pe strada Rosia Montana
de la Piata Veteranilor pana la Piata Gorjului, pe seara intr-o
liniste placuta. Pentru ca imi placea cat de personal si placut era
Parcul Moghioros. Pentru ca imi placea chicotele copiilor din toate
acele locuri de joaca.
Intre timp totul s-a schimbat in rau si nu ma mai vad revenind in
Militari. E mult prea aglomerat acum si parca plin zgomot. Sa nu
mai vorbesc de Parcul Moghioros, care nu mai e demult un parc
pentru oameni sau un parc a copiilor…
De ce iubesc Giulestiul?
Pentru ca are in el acel farmec al vechilor mahalale
bucurestene. Aproape de iesirea catre Chiajna, poti vedea un
cartier care pare rupt din cartea Oras patriarhal al lui Cezar
Petrescu. Are brazi de cativa zeci de ani, cu case tipic
muntenesti, cu oameni iesiti la poarta pe scaunele. Si aceia par
rupti din picturi naive ale perioadei interbelice.
Apoi in toate aceste zone putem vedea seara de seara copii cu
biciclete sau parinti cu carucioare. Si toti sunt efectiv multumiti
de atmosfera in care isi cresc copiii si in care isi creioneaza
viitorul sau (de ce nu!) o batranete linistita.
Evident ca sunt multe neajunsuri care trebuiesc rezolvate si la
acest cartier pe partea Sectorului 1, dar mai ales pe partea
Sectorului 6. Insa laudabil e faptul ca oamenii (in mare parte!)
par dispusi sa isi asume o munca de lunga durata, pentru ca dragul
lor colt de urbe sa devina minunea de alta data. Acea minune in
care si-au trait ei copilaria si in care si-au creionat dupa aceea
viata de adulti.
Cam atat si v-as provoca si pe voi sa povestiti mai jos in comentarii despre dragele voastre mahalale si despre amintirile din ele sau poate cu ceea ce visati sa devina ele. Si daca vi se pare prea „inghesuita” casuta de comentarii, imi permit sa va invit sa faceti un articol pe blog cu link catre acest articol. De ce? Ca sa dam viata si farmec tuturor mahalalelor Bucurestiului.
Andrei
KIP IN TACI
Sursa foto – e-Zeppelin.Ro
Articolul Lobby pentru Mahalalele Bucurestiului apare prima dată în Artistu.ro.
