Două mii nouăsprezece – Două mii douăzeci și doi. Locurile sunt cele cunoscute mie și dragi. Nespus de dragi. Oamenii sunt. Și încă vrednici, toți! Și ne dorim să tot fie. Timpul a fost atât neiertător cât și binevoitor. Și doar timpul e cel ce trece și ne trece. Îmi pot dori ca timpul să …