Mai jos puteti citi fragmentul promis:

"Tata: Unde eşti?

Eu: Acasă la lan.

Tata: Trebuie să stăm de vorbă.

Eu: Nu poţi să aştepţi până mâine? Ajung târziu acasă.

Tata: Nu. Trebuie să vii acum. Te aştept de când ai terminat orele.

Eu: Bine. Vin acum.

Asta a fost conversaţia care m-a adus în situaţia de faţă. Eu, stând în faţa tatei, pe canapea. Tata, spunându-mi ceva ce nu vreau să aud.

— Ţi-aş fi spus mai demult, Miles. Doar că...

— Te-ai simţit vinovat? îl întrerup. Ca şi cum ai fi făcut ceva greşit?

Se uită în ochii mei şi încep să mă simt vinovat pentru vorbele pe care i le-am spus, dar ignor sentimentul şi continui.

— A trecut mai puţin de un an de când a murit.

Imediat ce termin de rostit cuvintele mi se face greaţă.

Nu-i place să fie judecat, cu atât mai puţin de mine. S-a obișnuit să-i susţin deciziile. Drace, până şi eu sunt obişnuit să-i deciziile. Pană acum, am crezut mereu că ia numai decizii bune.

— Uite, ştiu că ţi-e greu să accepţi, dar am nevoie de sprijinul tău. Nu ştii cât de greu mi-a fost să îmi continui viaţa, după ce a murit.

— Greu?

Sar în picioare şi ţip. Mă port de parcă, dintr-un oarecare motiv, m-ar interesa, când, de fapt, nu mă interesează deloc. Nici că-mi păsa că a început deja să iasă cu altele. Poate să-şi dea întâlnise cu cine vrea. Poate să şi-o tragă cu cine vrea.

Cred că singurul motiv pentru izbucnirea mea este faptul că ea nu mai poate să răspundă în niciun fel. E greu să-ţi aperi căsnicia atunci când eşti mort. De asta o fac eu pentru ea.

— E limpede că nu ţi-e greu deloc, tată.

Mă plimb prin încăpere, înainte şi înapoi.

Casa e mult prea mică pentru a-mi cuprinde toată frustrarea şi dezamăgirea.

Mă uit din nou la el şi-mi dau seama că nu mă deranjează atât de mult faptul că se întâlneşte deja cu altcineva, ci urăsc privirea pe care o are atunci când vorbeşte despre ea. Nu l-am văzut niciodată să se uite aşa la mama, deci, oricine ar fi, este evident că nu e ceva trecător. Această femeie este gata să se infiltreze în vieţile noastre Şi să pătrundă în relaţia mea cu tata, ca iedera otrăvitoare. N-o să mai fim doar eu şi tata. O să fim eu, tata şi Lisa. Nu mi se pare normal, atât timp cât prezenţa mamei încă se simte peste tot, în casa asta.

Stă cu braţele în faţă şi degetele încleştate. Priveşte în podea.

— Nu ştiu daca relaţia asta are vreun viitor, dar vreau să încerc. Lisa mă face fericit. Câteodată, singura cale de a-ţi continua viaţa este... să-ţi continui viaţa.

Deschid gura să-i răspund, dar cuvintele îmi sunt întrerupte de sunetul soneriei. Se uită la mine şi, cu ezitare, se ridică în picioare. Pare mai mic. Mai puţin eroic.

— Nu-ţi cer să o placi. Nu-ţi cer să petreci timp cu ea. Vreau doar să te porţi frumos.

.....................

Deschid uşa.

— Miles?

Mă uit la chipul ei şi este exact opusul mamei. Asta mă face să mă simt bine. Este mult mai scundă decât mama. Nu e nici la fel de frumoasă ca mama. Nimic legat de ea nu poate fi comparat cu mama, aşa că accept exact ceea ce este: un oaspete la cină.

O salut cu o înclinare a capului şi deschid uşa mai larg, pentru a o lăsa să intre.

— Tu trebuie să fii Lisa. Mă bucur să te cunosc.

Fac semn cu degetul în spatele meu.

— Tata e în bucătărie.

Lisa face un pas în faţă şi mă îmbrăţişează, un gest pe care reuşesc să-l transform în ceva stânjenitor, după ce ezit câteva secunde înainte să o îmbrăţişez şi eu."

VEZI alte carti scrise de Colleen Hoover.

In cautarea celor mai bune carti, va inbit sa urmariti si pagina de facebook 100decarti.