Articol din seria „Povești din Cotroceni”,
realizată la inițiativa asociației Incotroceni – Oameni, Idei,
Povești
În urmă cu două secole, cartierele bucureștenilor se numeau mahalale, cuvânt de origine arabă intrat la noi prin intermediul limbii turce. Mahalaua nu avea sensul de mai târziu, de cartier mărginaș, iar mahalagiul și mahalagioaica erau simpli locuitori ai mahalalei, nu persoane „cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă și bârfesc”, cum ne spune astăzi DEx-ul. O bună parte din teritoriul actualului cartier Cotroceni (inclusiv mânăstirea cu acest nume) se afla în afara orașului, în timp ce secțiunea care se găsea în interiorul Bucureștilor corespundea cu mahalaua Sfântul Elefterie și cu părți din mahalalele Izvor, Spirea Nouă și Cărămidarii de Sus.
Mahalaua Sfântul Elefterie își primea, evident, numele de la micuța biserică de aici, care, ne spune pisania, „s’au ridicat și s’au zidit din temeliia iei și s’au înfrumusețat precum să vede, cu cheltuiala răposatului jupăn Costandin sin Macsin cupeț”, în anii 1740. Trei decenii mai târziu, lângă biserica situată în mijlocul unei păduri se afla casa preotului. Acesta își așezase stupii de albine în apropierea cursului Dâmboviței, care curgea pe atunci atât prin stânga cât și prin dreapta bisericii, formând astfel o insulă. Descrierea spațiului din jurul bisericii de pe insulă a fost făcută de ofițerul elvețian Franz-Josef Sulzer, care mai spunea că vodă Alexandru Ipsilanti construise pentru soția sa un foișor pe malul râului. Doamna Ecaterina venea zilnic aici pentru a medita, rămânând adesea până la miezul nopții. Și tot Sulzer povestește că, în aceeași perioadă, marele vornic Pană Filipescu, care avea o proprietate în apropiere, a organizat un mare bal al cărui punct culminant a fost reprezentat de un foc de artificii. Fiind ceva foarte rar la acea vreme, bucureștenii au vorbit tot anul despre artificiile date de conu’ Filipescu. Sulzer a realizat și un plan al Bucureștilor pe care apare insula din jurul bisericii Sfântul Elefterie. Trebuie menționat că înfățișarea actuală a bisericii a fost stabilită în urma restaurării din 1930. Anterior, anumite aspecte arhitecturale erau diferite, turla având o cu totul altă configurație, așa cum se poate vedea din imaginea precedentă. Însă și aceasta era forma dată de precedenta renovare, cea din 1867. Nu știm cum arăta biserica în secolul al XVIII-lea și la începutul veacului următor.
În jurul bisericii s-a format mahalaua Sfântul Elefterie, pe măsură ce oameni veniți din diverse părți și-au construit casele aici. În 1798 existau deja 79 de locuințe care aparțineau de această parohie. Date mai precise avem din catagrafia realizată în 1810. Atunci erau în mahalaua Sfântul Elefterie 86 de case, în care locuiau 148 de bărbați și 148 de femei. Biserica avea doi preoți, anume „Vladul sin popa Sinu” și „Duminecă sin Radul”. Vladul avea 70 de ani, era văduv și fusese hirotonit la această biserică încă din 1779. Avea două fiice, Stoica și Maria, dar și doi fii, Neculae și Ioan, care amândoi învățau „psaltire rumănește”. Colegul său mai tânăr, Duminecă, nu era deloc un exemplu pentru enoriași. Catagrafia îl numește „bețiv” și consemnează că fusese mutat de la altă biserică „cu cererea mahalagiilor”. Duminecă, în vârstă de 35 de ani, avea o soție pe nume Maria, o fiică Rada și un fiu Ștefan. Cei doi preoți erau asistați de un dascăl de 50 de ani, „holtei” (adică burlac), pe nume Ioan sin Sandu.
Andrei Popescu
Bibliografie:
Institutul Național al Patrimoniului, Arhiva Comisiunii
Monumentelor Istorice, dosar 564.
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Departamentul
de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului,
Arhiva de relevee, Rv. 457, Rv. 462.
Ștefan BALȘ, Biserica Sf. Elefterie din București, în:
„Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, anul XXVII, nr. 81,
iulie-septembrie 1934.
G. M. IONESCU, Istoria Cotrocenilor, Lupescilor (Sf. Elefterie)
și Grozăvescilor, București, 1902.
G. I. IONNESCU-GION, Istoria Bucurescilor, Stabilimentul
grafic I. V. Socecŭ, București, 1899.
N. IORGA, Inscripții din bisericile Romănieĭ, Institutul
de arte grafice și editură „Minerva”, București, 1907.
Alex. LĂPĔDATU, Catagrafia bisericilor bucureștene la
1810, în: „Biserica Orthodoxă Română”, anul XXXI, nr. 6,
septembrie 1907.
Andrei Popescu este doctor în istorie, cercetător independent și autor de studii destinate publicării sau circuitului privat. A fost numit doi ani consecutivi (2019 și 2020) „Cercetătorul anului” de Arhivele Naționale ale României „pentru contribuțiile în domeniul valorificării documentelor aflate în păstrarea Arhivelor Naționale ale României”. Specializat în istoria modernă a României (secolele XVIII-XX), cercetările sale se concentrează mai ales pe următoarele segmente: microistorii, biografii, genealogii, elite politice. A publicat până în prezent șapte cărți, printre care: Elita Basarabiei la 1917-1918. Zece personalități care au făcut Unirea (Editura Minerva, 2018), Jean Miclescu. Boierul de la Călinești (Editura Humanitas, 2019), Grigore Filipescu. Viața, activitatea și năzbâtiile unui om politic controversat (Editura Vremea, 2020) și Călătorind prin istorie, alături de strămoși. Povești cu țărani, preoți, învățători, negustori și meșteșugari din secolele XVIII-XX (self-publishing, 2020). Îl puteți urmări pe Facebook sau pe alte rețele sociale (găsiți lista în profilul About.me).
- Goodreads
- Link
„Oameni și locuri din trecut” este un blog partener al proiectului „Scriem istoria ta”. Puteți solicita realizarea unor articole pe teme de interes pentru dvs. (atâta timp cât ele se potrivesc cu tematica blogului) folosind formularul de contact aflat pe paginile site-ului scriemistoriata.com sau prin e-mail, la adresa [email protected]. Dacă doriți să sprijiniți blogul, o puteți face cumpărând cărțile „Călătorind prin istorie, alături de strămoși” sau „Petre P. Carp la Țibănești” și achiziționând e-book-ul „How to Find Your Ancestors from Bucharest”. Detalii despre aceste volume puteți afla dând click pe imaginile de mai jos. Puteți, de asemenea, să împărtășiți articolele cu prietenii sau rudele dvs., ajutând astfel blogul să ajungă la mai multe persoane. Vă mulțumim!
