Stirea initiala: pe 26 aprilie Academia Franceză pentru Medicină a publicat o declarație oficială în care cere „mai multă prudență pentru frenectomia linguală la nou-născuți și sugari”. În ianuarie, mai multe societăți academice și-au exprimat deja îngrijorarea cu privire la creșterea anormală, în Franța și în întreaga lume, a intervențiilor chirurgicale la nivelul frenului lingual la copii, după externarea acestora din maternitate. „O secțiune a frenului lingual (frenotomie) sau excizia (frenectomie) la nou-născuți sau sugari implică tăierea chirurgicală (cu foarfece sau laser) a unui frenul lingual scurt și/sau gros pentru a restabili amplitudinea de mișcare a limbii mobile, în special prelungirea acesteia. Până de curând, această procedură chirurgicală rară a fost indicată pentru anchiloglosie cu un efect semnificativ asupra funcției”, a explicat Academia de Medicină într-un comunicat oficial publicat pe 26 aprilie.

Alt citat: “Aceasta nu este o procedură nouă. Este veche și binecunoscută”, a spus prof. Chays, medic specialist ORL, membru al Academiei Naționale de Medicină Franceză. Dar ceea ce intereseaza Academia este de fapt „creșterea dramatică, în Franța și în întreaga lume, a frenotomiei linguale. Astfel, în Australia, s-a constatat o creștere de peste 420% în această procedură pe parcursul unui deceniu, in Franta neexistand o documentare in acest sens, documentare pe care nu o cunosc a exista nici in Romania. Cred insa cu tarie ca acest fenomen exista si la noi.

In ianuarie 2021, mai multe societăți academice medicale, chirurgicale și paramedicale, cum ar fi Societatea Franceză de Chirurgie Orală, Asociația Franceză pentru Otolaringologie Pediatrică, Societatea Franceză de Stomatologie Pediatrică și Societatea Franceză de Pediatrie s-au sesizat in legatura cu cresterea nefireasca în Franța și în întreaga lumea a operațiilor care implica frenul ingual la copii după externarea din maternitate. Astfel, societățile academice au subliniat că „frenotomia a fost întotdeauna o practică standard, deși destul de rară, în maternitate. Aceasta a fost efectuata si pentru a aborda problemele de supt în urma unei evaluări clinice și a lipsei succesului in alaptare. Cresterea recenta pare insa nejustificata ( mai ales daca se compara cu TRECUTUL), iar societatile medicale franceze au decis sa atentioneze parintii, expertii si medicii in privinta acestei practici.

„Această creștere este cu atât mai surprinzătoare cu cât trei recomandări naționale și internaționale recente și o revizuire Cochrane au concluzionat că există o lipsă de studii științifice de calitate cu privire la această practică”, a adăugat Academia de Medicină. Nu există studii noi care să demonstreze beneficiul acestei proceduri în facilitarea alăptării și eliminarea durerii la mamelon pentru mamele care alăptează, potrivit Chays. El a remarcat că „nu există nicio relație raportată între anatomia frenulului lingual și sursa problemelor de alăptare”. Cu toate acestea, „pe rețelele de socializare și forumuri, atunci când cauți „probleme de alăptare”, găsești orice și orice de la un comentariu la altul, unele persoane dându-și sfaturile fără a avea nicio expertiză”, a spus acelasi profesor Chays.

Imi puteti spune ca daca exista cea mai mica sansa ca un copil cu frenectomie sa fi castigat alaptarea merita. Raspunsul e ca probabil in cuvinte suna bine, dar in practica se poate ca alte multe frenectomii sa fi fost degeaba pentru una care ar asigura sau nu succesul. Pentru ca asta atrag profesorii atentia, aceasta metoda terapeutica, o interventie minima, dar chirugicala este “vanduta” ca fiind miraculoasa in ceea ce priveste alaptarea, iar realitatea este ca ajuta, dar nu mereu, nu stim de fapt in cate procente, nu stim exact beneficiul risc, iar aceste declaratii si reviziurile Cochrane vin sa spuna ca nu, de fapt nu e atat de grozava situatia.

Imi puteti spune ca riscurile acestei interventii sunt minime, dar ele nu sunt zero. Unul dintre studiile publicate in Journal of Pediatrics and Child Health arata ca in cohorta copiilor care au facut complicatii, (este adevarat ca au fost descrise putine cazuri, echivaland o incidenta de 13.9/100 000) cele mai intalnite situatii au fost: alimentație deficitară (44%), evenimentele respiratorii (25%), durerea (19%), sângerarea (19%) și scăderea în greutate (19%). Trei copii (19%) au avut, de asemenea, diagnosticul întârziat al unei afecțiuni medicale de bază, ignorată inițial în favoarea tratării anchiloglosiei, acest lucru nu a fost raportat anterior. Majoritatea (75%) cazuri au necesitat internare în spital. Tratamentele oferite au inclus hrăniri suplimentare (44%), o alta intervenție chirurgicală (25%), sprijin pentru alăptare (19%), analgezie (13%) și produse din sânge (13%).

Ce vor sa transmita profesorii din Franta de fapt? Ca e o frenectomie trebuie realizata cand TOATE CELELALTE CAUZE ale suptului deficitar au fost excluse, cand s-a incercat orice ce se putea incerca si nu a existat succes. Nu trebuie privita aceasta interventie ca fiind miraculoasa. Se foloseste termentul de BUN SIMT MEDICAL. Acesta cred ca trebuie sa ne guverneze tuturor deciziile. Este miraculos sa poti alapta, dar dincolo de asta taiatul frenului pe banda rulanta ridica semne de intrebare si nu este in fapt o solutie miracol.

Fren lingual avem toti (apropo de celebra expresie “copilul meu are fren doamna doctor”). Frenul lingual scrurt, restrictiv insa cu adevarat nu este o patologie atat de frecventa. Cam asta reprezinta si declaratia medicilor francezi, un apel la BUNUL SIMT MEDICAL. La mai putine trimiteri pe banda rulanta. La rabdare. As vrea ca lucrurile sa se desfasoare asa cum scrie sunt recomandate si in afara Romaniei, in John Hopkings Medicine de exemplu. Daca exista o suspiciune de anchiloglosie UN MEDIC ORL PEDIATRU poate oferi îndrumări părinților. Dacă plângerea principală este dificultatea de alăptare, un consultant în alăptare sau un expert în hrănirea sugarilor poate ajuta la evaluarea alăptării și poate oferi intervenții non-chirurgicale ( cam asta este menirea unui consultant, al carui rol este extraordinar pentru noi pediatrii sau medicii de familie- iar trimiterile pentru suspiciunile de fren lingual scurt trebuie sa fie facute catre EVALUAREA ORL-istului si nu DIRECT catre interventia chirurgicala realizata de chirurg/stomatolog/orl-ist)