Şi totuşi, IUBIREA cred că este un
sentiment profund și de durată, (eu aş spune că te însoteşte
permanent, până la final şi aş mai spune chiar că nu poţi iubi
decât o singură dată cu adevărat), singurul context când eşti tu cu
adevărat, căreia îi eşti fidel fară să ţi se ceară sau să se
aştepte asta de la tine, indiferent dacă ai norocul să fii împreună
cu EL/EA sau valurile vieţii te vor purta (din diferite motive) pe
un cu totul alt ţărm, alături de un alt om, şi nu de ACELA,
care presupune o trăire necondiționată, care iartă
orice, care nu este orgolioasă, care se bucură din orice şi pentru
orice, care trăieşte bucuriile şi împlinirile celuilalt ca şi cum
ar fi ale sale, care este mai presus de rațiune, mai presus de
norme, chiar de propriile tale norme şi care este mai presus de
timp.