In 2004, odata cu alegerile prin care se sfarsea mult hulita domnie a lui Ion Iliescu, avea loc si in Ucraina asa numita ‘Revolutie Portocalie’. Acum vecinii nostri de la nord si est merg la urne pe 7 februarie.

Saptamana viitoare va pecetlui sfarsitul acestei revolutii, si intoarcerea cu 180 de grade a orientarii Ucrianei. Candidatul favorit, Viktor Yanukovich este omul Rusiei, in timp ce contra-candidatul Yulia Timoshenko are si ea un acord numai bun de pus in practica cu Rusia. Asa ca, in urmatoarele luni vom vedea Ucraina intorcandu-se in bratele ‘maicii Rusia’; discutiile care se poarta acum in Ucraina nu privesc decat viteza si profunzimea acestei integrari.

Rusia face eforturi de cativa ani pentru a-si asigura ‘partia’. Alegerile de saptamana viitoare vor marca nu atat sfarsitul erei de retragere a Rusiei in perioada de dupa razboiul rece, ci inceputul unei noi ere de agresivitate.
Chiar de la dezmembrarea vechii Uniuni Sovietice, cele mai multe din fostele republici si sateliti ai URSS s-au gasit intr-o stare de deriva, nici mergand laolalta cu Rusia, nici parte a vreunui alt grup. Moscova mentinea inca legaturi cu toate, dar si-a exercitat doar cateva din parghiile de influenta in perioada anilor ‘90. In aceea perioada, un numar de tari – Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Romania si fosta Cehoslovacie ca sa fim exacti – au reusit sa se desprinda din sfera de influenta a Rusiei si sa se integreze in UE si NATO. Alte state – Azerbaidjan, Georgia, Moldova, Uzbekistan, Kirghistan si Ucraina – au incercat sa se indrepte catre Vest, dar nu au prea reusit. Una din aceste sase - Ucraina, este de departe cea mai critica pentru Rusia. Nu este numai cea mai populata tara dintre fostele posesiuni sovietice sau locul de nastere al natiei ruse, dar si cea mai importanta provincie a fostului Imperiu Rus, detinand cheia viitorului in zona eurasiatica.
Motive conjuncturale (geografice). Ucraina este granarul Imperiului Rus. Este de asemenea nodul central al aproape tuturor legaturilor de infrastructura ale Rusiei, nu numai cu Europa, dar si cu Caucazul. Este vital pentru existenta unui stat multi-etnic si atat de cronic de sarac cum este Rusia. Portul ucrainean de la Sevastopol este baza flotei rusesti de la Marea Neagra, iar porturile din Ucraina sunt singurele porturi bine dezvoltate, la ape calde pe care Rusia le-a avut vreodata. Exporturile pe cale navala ale Belarusului traverseaza riul Nipru, care se varsa in Marea Neagra prin Ucraina. Asa ca, asa cum merge Ucraina, merge si Belarus. Nu e vorba doar de faptul ca in Ucraina traiesc 15 milioane de etnici rusi – cea mai numeroasa populatie in afara granitelor Rusiei – , ci si ca ei se afla intr-o zona identica si invecinata din punct de vedere geografic cu maica Rusia. Aceasta zona, este leaganul agriculturii si industriei ucrainene – strans legata si integrata cu Rusia.
Toate acestea sunt ratiuni importante pentru Rusia, insa ele palesc in fata motivului fundamental: Ucraina este singurul fost teritoriu al Imperiului Rus care e de folos si are o bariera naturala de protectie. Belarusul se afla in Campia Europei de Nord, cunoscuta si ca “autostrada invaziilor”. Statele baltice sunt usor accesbile pe mare. Statele din Caucaz – Armenia, Azerbaidjan si Georgia – se gasesc de partea cealalta a muntilor Caucaz (iar republicile din nordul Caucazului nu sunt tocmai crema posesiunilor rusesti – va amintiti Cecenia?). E adevarat ca Asia Centrala este strajuita de munti la sud, dar regiunea este atat de vasta, si are atat de putini etnici slavi, incat nu poate fi controlata ieftin si in siguranta. Iar Siberia este mult prea uriasa pentru a fi de folos.
Fara Ucraina, Rusia este o putere prin excelenta defensiva, neavand nici un fel de scut natural, cu exceptia distantelor uriase. Moscova si Volgograd, doua orase de importanta strategica ale Rusiei se afla intr-o raza de 500km de granita estica a Ucrainei. Rusiei ii lipsesc si mijloacele de transport pe cai naturale – raurile nu interconecteaza si nu curg in directii utile, pe langa faptul ca sunt inghetate in cea mai mare parte a anului – , deci ar trebui ca Rusia sa aiba forte defensive pre-stabilite in toate zonele, o sarcina mult peste capacitatea ei, chiar si in vremurile cele mai bune. Teama Rusiei este ca, fara Ucraina:

• europenii vor presa Rusia de-a lungul intregului sau front vestic
• lumea islamica va exercita presiuni de-a lungul intregii sale granite sudice
• chinezii vor stresa de-a lungul frontierei sud-estice si
• americanii oriunde vor avea ocazia

Prin contrast, Ucraina are Carpatii la vest, o mica si utila bariera care i-a facut pe invadatori mai multor secole sa se abata. Carpatii i-au aparat pe ucraineni de tancurile vestice tot atat de bine pe cat au aparat Balcanii de invaziile mongole. Cu Carpatii drept granita vestica sarcina defensiva a rusilor se usureaza. Si cel mai important, daca Rusia poate re-directiona resursele pe care le-ar fi folosit pentru aparare la granita cu Ucraina – fie ele economice, informative, industriale, diplomatice sau militare – atunci Rusia isi mentine cel putin o minima capacitate ofensiva. Si aceasta minima capacitate ii este mai mult decat suficienta Rusiei pentru a-si contracara oricare din vecini, cu exceptia Chinei.