Tu mărie, mărioară, mare, sfîntă surioară, cîte luni răsar din tine pe cîmpiile senine? Cîte oare ne vor paște duhul și sfintele moaște? Nici o lună, tu copilă, fiindcă lumea n-are milă : vara - camioanele iarna - arsenalele, toți se zbat ca frunza-n vînt cît mai e loc pe pămînt. Toți se luptă împotriva cîntecului ce veni-va. Toți ne fură din cuvînt și vînează ce e sfînt. Mare, tu, fecioară