Margo este unul din primele filme romanesti pe care l-am vazut dupa revolutie, si care m-a facut sa exclam "romanii fac filme esoterice, chiar fara sa aiba intentia asta". Si asta pentru ca vad realitatea intr-un mod profund transfigurator, extragandu-si esenta sufleteasca dintr-un filon extrem de adanc. Asta am remarcat-o la mai multe filme romanesti, despre care voi mai vorbi. La filmul Margo se remarca puternic rezonanta cu Dhumavati (este zeita hindusa a Vidului, cea care se spune ca exista inainte de creatie, si va exista dupa disolutie) prin multiple elemente - imaginea satului sarac, izolat, incetosat, arid, moartea mamei,  baba curioasa, care merge in urma cosciugului si care e interpretata neintamplator de un barbat, Constantin Cojocaru, sugerand decreptitudinea manifestarii , dar si transcenderea ei. Apoi obsesiva camera de filmat, un etern observator....