Soarta fu crudă cu Maria, un suflet de copil nevinovat care își pierduse mama pe când abia reușea să deslușească litere de-o șchioapă în abecedarul ponosit din vremurile apuse. Trecuseră de atunci ani de zile, căci iată, copilul firav rămas fără protecția și iubirea de mamă se transformase într-o fată frumoasă și harnică, așa cum o cunoștea tot satul.
Tot satul o îndrăgea, mai puțin o persoană, femeia care purta în buletin și pe umeri doar câțiva ani în plus față de Maria, dar care îi devenise mamă vitregă la scurt timp de la crunta despărțire de cea care îi dăduse viață.
Poate că în alte circumstanțe ar fi putut fi chiar prietene, însă superioritatea pe care statutul de mamă vitregă o presupunea nu făcea decât să nască un curcubeu de emoții negative, să pună între ele prăpăstii.