Matsuo Basho s-a născut la Ueno, lângă sanctuarul din Ise (provincia Iga) și a trăit mulți ani la Kyoto deveninducenicul -servitor al lui Kitamura Kigin care l-a îndrumat în studiul literaturii. S-a mutat apoi la Edo unde a construit o cabană și în fața ei a plantat un banan de la care și-a luat pseudonimul (Basho- banan). Din 1680 pleacă în pribegie de poezie și sărăcie începând să studieze ZEN-ul. Basho a revoluționat haiku-ul prin creareaunui stil propriu caracterizat prin noblețe, simplitate și gravitate epurând tristihul clasic de orice joc facil, umoristic și conferindu-i calitatea de sabi (”patină”). În viziunea lui Basho, haiku-ul este o experiență fundamentală în care sentimentul palpită în starea lui primară.Iată câteva haiku-uri:

Vrăbiile

În câmpul de rapiță

Au chip de floare.

*

Sala de aur

E tot ce a rămas

În ploile lui mai.

*

Pe drumul de munte, deodat

Soarele a răsărit scăldat

În mireasma florilor de prun

*

Am poposit

Într-o trecătoare de munte,

Tocmai deasupra unei ciocârlii.

*

În asfințit,

Ivindu-se odată cu ciutura din fântână

O camelie.

*

Luna lunecă repede,

Crengile încă mai rețin

Stropii de ploaie