Aveau de unde sa porneasca

Se pare că cultura pop nu va lăsa niciodată Medellin să dea seama complet de trecutul ei întunecat. Dar de ce ar face-o dacă telespectatorii, cititorii, studenții nu se pot satura de crimele care au avut loc, printre care există puține povești precum cea a lui Pablo Escobar. Cel mai bogat criminal trăit vreodată a fondat cel mai eficient cartel al drogurilor din toate timpurile în 1976, care, la vârful carierei sale, transporta 80 de tone de cocaină pe lună doar în Statele Unite și deținea aproximativ 80 la sută din comerțul mondial cu cocaină. Mai mult decât atât, viața lui Escobar a fost colorată de lucruri precum atunci când și-a eludat extrădarea americană și a mers la propria temniță de lux sau pentru a transporta girafe, canguri, elefanți și - acum periculos de învechite - hipopotami la grădina sa zoologică privată.

Regele cocainei, care a scăpat și din propria închisoare, a fost în cele din urmă ucis în 1993 de o brigadă de poliție columbiană instruită de CIA, DEA (Agenția SUA de Control al Drogurilor) și de forțele speciale și serviciile de informații militare americane, în urma unei vânătoare la nivel național. La înmormântarea sa au participat peste 25.000 de oameni, în majoritate oameni săraci din Medellin, care, ca un fel de Robin Hood, venerau baronul de droguri care construia școli și terenuri de sport și îi ajuta adesea pe cei care trăiau în mahalale. Pablo Escobar a murit la 44 de ani, dar serialele de succes ale Netflix și filmele cu Johnny Depp, Javier Bardem sau Tom Cruise îl fac pe Medellín să rămână în Escobar City.

Chiar și după moartea lui Escobar și sfârșitul războaielor cartelului, situația nu a devenit mult mai pașnică, întrucât restul anilor 1990 a fost despre combaterea milițiilor de stânga (FARC) și de dreapta (AUC). Grupurile armate s-au luptat în primul rând pentru o parte a orașului cunoscută sub numele de Comuna 13 sau San Javier, de unde drumul duce spre coastă - oricine controlează această zonă controlează și rutele de contrabandă. Forțele statului columbian au reprimat milițiile în mai multe rânduri, dar cea mai mare lovitură a fost dată militanților din Medellin în 2002: în timpul operațiunii Orion, comandată de președintele Álvaro Uribe, zona a fost recucerită din miliții într-o bătălie sângeroasă.

Și, desigur, este, de asemenea, greu de trecut prin faptul că, sub capitalismul cocainei, Columbia și, în acest context, economia Medellin până în prezent, este condusă de bani din comerțul cu droguri, cel puțin parțial. Așa cum a spus el însuși Escobar: „Banii care provin din droguri beneficiază întreaga economie: atât cei care fac contrabandă, cât și cei care nu. Dacă un traficant de droguri construiește o casă, va beneficia și țăranul care taie copacul pentru constructii. ” De exemplu, cluburile, operatorii de restaurante și lucrătorii care deservesc nevoile comercianților, furnizorii de produse chimice pentru construcții sau rafinare a cocainei , beneficiază, de asemenea, de bani din droguri, iar statul și municipalitățile beneficiază, de asemenea, de impozitele lor.

Educație gratuită, telescaun în oraș, internet pentru toată lumea

După reprimarea gherilelor și milițiilor, primarul din 2003, Sergio Fajardo, a reușit să înceapă reproiectarea orasului Medellín. Primul lider nepartizian al orașului spune că nu este legat de nicio ideologie și este un susținător al politicii pragmatice: toate intervențiile guvernului local și de stat nu pot avea ca scop decât eradicarea unei culturi a inegalității sociale, violenței și nelegiuirii și, astfel, să sporească bunăstarea de cetățeni. Potrivit crezului său, calea de la frică la speranță este prin știință, cultură, inovație și antreprenoriat.

Cele trei pietre de temelie ale politicii sale au fost crearea de spații comunitare, soluția problemelor de locuință și furnizarea de servicii sociale de încredere - acestea au fost catalizatorii pentru o schimbare reală. Deși reacția viscerală de după sfârșitul cartelurilor ar fi fost să trimită polițiști înarmați în cartiere cu probleme (și mai ales săraci), planificatorii de orașe, în consultare cu locuitorii, au recurs la alte mijloace. „În loc să inunde străzile cu încă și mai multe arme, au investit în comunități sărace și au început să trateze rezidenții de acolo ca cetățeni de primă clasă. Așa poți schimba cu adevărat viețile ”, a declarat Boyd Cohen, cercetător urban la EADA Business University din Barcelona, ​​pentru Newsweek. Mandatul lui Fajardo a expirat în 2007, dar succesiunea sa a continuat să fie moștenită prin succesorii săi.

Locuitorii au fost, de asemenea, implicați în luarea deciziilor, cu consiliile populației înființate în fiecare district, care ar putea face sugestii municipalității cu privire la zonele care au nevoie de cea mai mare dezvoltare. Ca rezultat, sistemul de educație al orașului a fost, de asemenea, complet renovat: 20.000 de profesori au fost trimiși pentru formare continuă pentru a învăța metode de predare inovatoare și toți copiii au avut acces gratuit la programe în afara școlii, care au constat în cea mai mare parte din cultură, știință, tehnologie. și studii de limbi străine. Ocupațiile și facilitățile sportive extinse au ținut mii de copii departe de bandele criminale, iar zeci de mii de tineri au avut ocazia să își continue educația la universitate sau la școala tehnică. Copiilor li s-a acordat, de asemenea, un accent deosebit în reforma asistenței medicale: au fost deschise centre care furnizau servicii de sănătate și nutriție copiilor săraci și familiilor acestora.

Succesorul imediat al lui Fajardo, Alonso Salazar, a apelat deja în mod special la soluțiile digitale care profită de inovațiile tehnologice. Primul pas în reformarea traficului rutier haotic, frecvent prăbușit, a fost instalarea a 40 de camere inteligente la cele mai aspre intersecții, iar dispozitivele care citesc automat plăcuțele de înmatriculare ale conducătorilor de viteze și ale șoferilor periculoși au trimis imediat penalizarea la adresa de e-mail a mașinii - 80 la sută din infracțiuni între 2009 și 2014. a scăzut. Ulterior, au fost instalate alte sute de camere, în timp ce de-a lungul celor mai aglomerate drumuri, afișajele digitale oferă sfaturi pentru șoferi pentru a găsi cele mai bune rute.

Accesul la internet a fost distribuit anterior inegal în tot orașul, cu peste 150 de zone publice Wi-Fi gratuite stabilite în ultimii ani, calculatoare gratuite în 500 de locații și 48 de centre pentru învățarea modului de utilizare a internetului. Lecții gratuite. Astăzi, două treimi dintre cei mai săraci rezidenți au smartphone-uri, iar municipalitatea a reușit să obțină aproape 500 de companii locale care să permită telecomunicațiile angajaților lor, chiar înainte de epidemia de coronavirus, reducând congestia din rețeaua de transport. În plus față de comoditate, acest scop este servit și de faptul că administrația municipală și plata facturilor de utilități sunt aproape în întregime disponibile online.

Pe vremea lui Federico Gutiérrez, care a deținut funcția de primar până în 2020, se punea deja un mare accent pe calitatea aerului. „Datorită topografiei și a condițiilor de vânt din Medellin, calitatea aerului se deteriorează semnificativ de două ori pe an, în martie și octombrie. Instituțiile dețin această informație de ani de zile fără a le face publice. Oamenii au crezut că smogul este ceață ”, a spus Gutierrez într-un interviu anul trecut. Acest lucru a dus, de asemenea, la dezvoltarea unui transport durabil: 65 de autobuze electrice au fost adăugate flotei orașului, iar autobuzele vechi au fost echipate cu tehnologie ecologică. În plus față de extinderea sistemului de ridicare, au fost construite 80 de kilometri de noi piste pentru biciclete și chiar mai multe trotuare și a fost lansat un program de testare pentru taxiurile electrice.

Aerul s-a răcit cu două grade, dar Medellin singur nu poate câștiga războiul climatic

Unul dintre eșecurile dezvoltării urbane din ultimele decenii a fost cu siguranță: în paralel cu construcția și creșterea populației, impactul insulei de căldură urbană a crescut, de asemenea. Cu cât o zonă este mai construită și cu cât un oraș este mai populat, cu atât temperatura este mai ridicată în nucleu în comparație cu zonele exterioare - o creștere medie de 0,5 până la 1,5 grade Celsius este cauzată de emisiile de căldură de la aparatele de aer condiționat vara și încălzirea în clădiri dense iarna. În plus, efectul insulei de căldură este mai puternic noaptea decât ziua, deoarece căldura zilei este radiată înapoi în atmosferă de către clădiri noaptea, astfel încât orașul nu se poate răcori.

Efectul insulei de căldură urbană poate fi compensat prin creșterea proporției de spațiu verde și suprafețe de apă - aceasta este exact soluția la care s-a ajuns în Medellin în 2018. Inițiativa de peste 16 milioane de dolari a oferit 75 de rezidenți defavorizați posibilitatea de a deveni grădinari în oraș după ce s-au antrenat în grădina botanică a orașului: aproximativ 8.800 de copaci și 90.000 de plante mai mici au fost plantați pe 65 de acri de-a lungul a 36 de coridoare verzi care leagă principalele rute pe jos.