cică sângele k niște râuri subterane se adună în ponorul cuvintelor (scrise) și dispare pentru o vreme

clocotește în peșterile necartografiate de speologii sufletului – întinde coardele până la maxim și scapă nevătămat zi după zi aidoma răsăritului c risipește pretutindeni umbre netălmăcite umbre misterioase p care dacă le zgâriem cumva din greșeală punem imediat plasturi d mângâiere

și cuvinte lipite unul d altul strânse bine și legate cu nod p care nici măcar amintirile nu-l pot desface nici unghia uitării nici fioroasa fiară a trecutului

(uneori) când t uiți în urmă vezi pulsul picăturilor cum se usucă ..număr de pagină