cică sângele
k niște râuri subterane
se adună în ponorul cuvintelor
(scrise) și dispare pentru
o vreme

clocotește în peșterile
necartografiate de speologii
sufletului – întinde
coardele până la maxim
și scapă nevătămat
zi după zi aidoma
răsăritului c risipește pretutindeni
umbre netălmăcite
umbre misterioase
p care dacă le zgâriem cumva
din greșeală
punem imediat plasturi
d mângâiere

și cuvinte lipite unul d altul
strânse bine și legate cu nod
p care nici măcar amintirile
nu-l pot desface
nici unghia uitării
nici fioroasa fiară a
trecutului

(uneori) când t uiți în urmă
vezi pulsul picăturilor
cum se usucă
..număr de pagină