Moartea tragică a unui matador faimos: Manolete VIDEO

În arena Santa Margarita din oraşul minier Linares, pe o căldură sufocantă tipică unei după-amieze andaluze, mai bine de 10.000 de oameni aşteaptă cu răsuflarea tăiată ca Manolete să-i dea lovitura de graţie taurului Islero. E joi, 28 august 1947, iar oraşul e în febra Feriei de San Agustín. Cu gesturi sigure, Manolete înfige spada, dar taurul, la rândul său, înfige cornul drept în coapsa matadorului. Mor amândoi:taurul imediat, iar matadorul în dimineaţa zilei următoare. O dramă care a lăsat Spania în stare de şoc.
De-abia ieşită din febra Războiului Civil, sărăcită şi dezorientată, Spania e în căutarea unor noi eroi. Şi cum în peisajul cenuşiu postbelic spectacolele de coridă sunt ca nişte ­focuri de artificii, frumoase, surprinzătoare, prilej de adunare, aceşti noi eroi vin mai cu seamă din universul tauromahiei. Unul dintre ei e Manolete, numele de scenă al lui Manuel Laureano Rodríguez Sánchez, născut în Córdoba (Andaluzia-Spania), la 4 iulie 1917, într-o familie săracă, cu tată, bunic, frate al bunicului implicaţi în luptele cu tauri.
Manolete este, pentru un deceniu, eroul Spaniei, cel mai reprezentativ matador al epocii sale. Câştigă 4 milioane de dolari în opt ani, în anii ’40, e cel mai dorit protagonist al coridelor spaniole şi moare tragic în 1947, în urma unei lovituri mortale pe care i-o aplică Islero, taurul de 495 de kilograme de la ferma lui Eduardo Miura. E sfârşitul unei vieţi, dar nu şi sfârşitul legendei. Moartea sa e urmată de trei zile de doliu naţional, dictate de Franco, de băuturi care-i poartă numele, de matadori care încearcă să-i copieze stilul. Căci nu degeaba se vorbeşte de tauromahia de dinaintea lui Manolete şi de cea de după el...citeste mai departe
Sursa:Historia