și într-o zi nu m-am mai dus la muncă nici n-am sunat să îi anunț ceva n-am vrut să-i mint că m-ar durea iar capul sau aura deasupra nu mai sta

m-am dus pe-un umăr de pământ cu iarbă mare și m-am înfipt cu omoplații-n ea cum legi un ștecher viu de o splendoare să poți ce n-ai crezut că ai putea..

și-am așteptat dând norii cu privirea și zilele din cartea calendar și-am ascultat cum se foiește firea și umbrele cum tremură de dor și stelele cum se-oglindesc în balta fântânilor deschise-n ochii mei pământul lor ce e nemuritor

m-au dat la știri cum că-s plecat de-acasăcă-s cheile în ușă către holcă n-am lăsat niciun bilet pe masă nici cheia de rezervă la vecini ci-și a