Nu am scris de mult pt ca s-au întâmplat destul de multe.
Locul unde stau, administrat de raapps, a primit hotararea ca trebuie sa se actualizeze noilor preturi de chirii,desi! cladirea pica pe noi la propriu si figurat! Adica tencuiala picata, parte din acoperis distrus, cladire rupta (da! Se rupe clădirea), dar in schimbul noilor chirii de aproape 3 euro /mp, sa nu ne așteptam la reabilitarea clădirii, lucru spus foarte clar de directoarea si legistul filialei.
Mda, frumos, nu? Am incercat sa contesam, argumentat cu investiitiile facute si starea cladirii, iar răspuns a fost unul de genul : ” ati facut investitii pt ca asa ati vrut,nefiind obligati”.
A trebuit sa acceptam noua chirie,care, culmea, a venit retroactiv de la jumătatea lunii februarie de cand s-a decis in sedinta consiliului administrativ, desi noi am aflat de aceasta modificare la o luna si un pic. Asa ca, concluzia familiei mele a fost sa incepem sa ne luam lucrușoarele si sa ne mutam. Ai mei sunt la tara, asa ca o mare parte din bunuri vor ajunge acolo. Intre timp, iubitul meu se hotărăște si decide sa ne luam casa (el avand bani stransi, dar nu indeajuns pt o casa sau un apartament de la 40 mp in sus). Asa ca acum incerc pe la banca sa vad ce posibilitate am sa obtin un credit, avand in vedere ca nu am contract pe perioada nedeterminata. In functie de ce reusesc sa iau, luam o casuta pe măsură.
Vrem in Brașov. Asa ca e cam scumpicel.
M-a atins la inimioara decizia lui ubi de a se reloca in Brașov, de a vrea sa stea cu mine si de a avea un viitor împreună, desi mai aveam unele momente in care ma gandeam ca nu ar avea asa ganduri, ajungând in starea aia comfortabila a relatiei (mai ales, fiind vb de relatie la distanța si e mai ok acasa la parinti).
Asa ca amândoi facem inca un pas spre maturizare, atât a noastra cat si a relatiei. Inca o etapa din viata noastra de cuplu.
Zilele astea ma tot uitam la statisticiile de pe blog si reciteam articole. Ce diferență din 2010 pana acum. Am văzut cum cu timpul am devenit din ce in ce mai serioasa in exprimare si in subiecte,nu ca inainte nu eram.
Cu cat ne mărim in varsta, cu cat trecem prin viata,cu atat de intristam, ne amaram, ne simțim dezamagiti. Ne lovim de rautatea celor din jur, de dificultățile ce zici ca apar anume ca sa iti puna piedica.
Am cam fost pe drumuri lunile astea. La tara si inapoi.am dus din lucruri, am mai stat acolo 2-3 saptamani.
Acum dupa ce am fost ultima tura,am venit acasa si la cateva zile mi-a fost rau. Am prins un pui de gripa mutant de la schimbarile de vreme ce m-a dau peste cap deobicei. La tara am avut parte de un început de carcel ce a ramas blocat si „neterminat” ce a migrat pana la pulpa. Cat am fost in starea de nasol,sambata trecută am reușit sa duc gunoiul… 50-70 m de intrarea blocului si mi-am luxat glezna.. si iar au început durerile de picior, reamintindu-si parca de carcelul ce l-am avut. Asa ca am fost cu stare de gripa, glezna luxata si durere pe tot piciorul, plamani constransi la fiecare tuse de parca cineva m-ar strange de cutia toracică. Mda.. asa e cand un lucru rau nu vine niciodată singur, dar sper sa se termine, ca sa vina lucrurile bune, sa imi iasa pasenta si sa ma pot aseza la casa mea! Da! Casa mea. Sa nu mai plătesc chirie pt un spatiu de care adminitratorului nu ii pasa de el, sa nu imi mai iasa canalizarea in casa si sa nu se mai strice tevile. Sa pot sa ma relaxez si sa ma simt iubita. Sa pot sa rasuflu linistita.. am si uitat cum e senzatia asta.
M-am saturat sa ma dau zmeu cand simt cum lumea se prabuseste inauntru meu…am nevoie de liniște si timp sa ma vindec.
Dar o sa am un spatiu al meu, casa mea unde se va materializa o parte din micul meu paradis, din micul meu univers, care o sa il includa si pe el (ubi), care suprinzator ma accepta cu toate ideiile. I-am zis ca vreau sa adoptam dupa ce ajungem la noi acasa, un animalut. Stie ca nu concep o casa in care sa nu am un animalut. Nu a obiectat. Stiu sigur ca o sa fie un tata perfect pt orice animalut aduc, de la pisica pana la soparla.
Trebuie sa pot sa imi gasesc casa mea. O sa pot!