Neortodox este cartea de memorii a Deborei Feldman, scrierea
ce a inspirat serialul de pe Netflix, nu știu câți l-au văzut, dar
eu da și mi-a plăcut mult.
Serialul și cartea mi-au redeschis interesul pentru a cunoaște
ceva mai bine lumea iudaică, fiind vorba de povestea unei persoane,
evident că nu poți să judeci o întreagă religie și oamenii ei prin
prisma percepțiilor descrise doar aici.
Pe lângă faptul că, în Oradea cel puțin, evreii și-au lăsat
amprenta asupra patrimoniului arhitectural, de la ei îmi mai place
extrem de tare muzica klezmer. Stil muzical vesel, dansant și plin
de viață care unește comunitățile israelite din toate colțurile
lumii.
Ei bine, lumea lui Deborah nu este nici pe departe una atât de
veselă precum este muzica klezmer, ci una încătușată de tradiții,
insecurități, reguli clare și fără echivoc.
Deborah este crescută de bunicii pioși și religioși din
comunitatea evreilor hasidici Satmar la New York. Rabinul ce a
înființat comunitatea Satmar se trage din Satu Mare, după ce scapă
din lagărele de exterminare naziste se stabilește în New York unde
înființează comunități de evrei ultra-ortodocși.
Copilăria și adolescența îi sunt marcate de tradiție, legi și
reguli extrem de stricte fără a avea vreun drept de obiecție. Cu o
educație precară și fără a avea parte de prea multe distracții,
Deborah își găsește refugiul în literatură, cărți pe care le
citește în ascuns, luate cu împrumut de la biblioteca cea mai
apropiata de Williamsburg, cartierul în care locuiește.
În memoriile ei se fac diferite trimiteri livrești, pomenește
de Matilda, Jane Eyre, În Brooklyn crește un copac și multe
alte cărți pe care le-am citit, ori ne sunt familiare.
(...) mă simt la fel de vinovată că am mâncat pe ascuns
ca și pentru faptul că citesc. Rămân cu sentimentul permanent că am
făcut un lucru îngrozitor (...) (p.71)
Golul pe care îl cauzează lipsa afecțiunii, a înțelegerii din
partea adulților și regulile stricte în privința mâncării, a
hainelor și chiar a credinței o fac pe tânăra Deborah să se simtă
singură, neînțeleasă și rece față de cele înconjurătoare.
|
Esty (Deborah) imagine din serial |
La doar șaptesprezece ani adolescența ei încetează brusc, fiind
supusă unei căsătorii aranjate. Nu își cunoaște viitorul soț,
vorbește cu el de câteva ori la telefon înainte de căsătorie și îl
vede odată.
Viața ei se schimbă brusc, are parte de o mai mare atenție ca
viitoare nevastă, bunicii îi oferă haine mai bune, se fac schimburi
de cadouri între familiile viitorilor miri. Faptul că va deveni
soție îi surâde, vede noul statut ca pe o eliberare.
(..)O asemenea femeie vreau să fiu și eu, o
femeie care-și înfăptuiește propriile minuni în loc să aștepte să
le facă Dumnezeu (p.164)
Tradițiile de nuntă sunt foarte interesante și amănunțit
descrise în carte și impecabul redate în film. Deși de obicei nu
vreau să văd ecranizarea înainte să citesc cartea, de această dată
m-a ajutat mult să îmi fac o imagine extrem de clară pentru modul
în care se îmbracă, gătesc sau își fac evreicele băile rituale.
Regulile din viața de familie, trăirile și insecuritățile
tânărului cuplu, încercările de a avea un copil, viața comunității,
perioada sarcinii și multe altele sunt impecabil descrise de
Deborah Feldman în Neortodox.
Mi-a plăcut mult cartea, dar parcă serialul mi-a plăcut mai
tare, acesta este inspirat din memoriile americancei, dar nu cu
mare acuratețe. Serialul accentuează trauma personajelor,
tradițiile și lumea evreilor hasidici, pe de cealaltă parte,
Deborah vorbește în carte mai mult despre trăirile ei și speranțele
sale pentru a face ceva util cu propria viață.
Vă recomand cu căldură și cartea și serialul.
Recenzia a fost posibilă prin bunăvoința celor de la Librăria
online Libris.
Vă doresc sărbători binecuvântate și un Paște Fericit!
Hristos a înviat!