Aseară nu mai stiu exact cum şi-n ce fel... dar mi-am amintit de desenul animat "Yogi Bear". Desenul animat tipic pentru generaţia mea. Nu cred că există persoană apropiată de vârsta mea care să nu-l ştie pe Yogi şi Bubu. Ce mai desene... ce mai vremuri... ce-aş mai vrea să fiu iar copil. Dar să copilăresc în aceleaşi vremuri... nu astea de acum.

La blocul unde stăteam eu, există foarte multi copii. Foarte multi... e un bloc cu 160 de apartamente... si culmea, mulţi dintre locatari parcă s-au vorbit să facă câte un copil, 2 ... la intervale de timp apropiate. Şi uite aşa priveam la noua "trupă" de la bloc. Priveam şi îi compătimeam. Îi compătimeam pentru că îmi aduceam aminte de copilăria mea... şi am avut o copilărie foarte frumoasă, iar copilăria mea nu se compară deloc cu a lor.

În primul rând sunt nişte copii foarte protejaţi de părinţii lor. Afară dacă ies... ies împreună. Parinţii fac o tabară şi copiii alta. Nu vezi un copil singur afară. Unu nu a părăsit perimetrul feţei scării neînsotit...nu de alţi copii, ci de părinţi. Copiii sunt obligaţi să se joace împreună... nu există neînţelegeri, certuri, bisericuţe. Să se joace... vorba vine. Să petrecă timpul împreună. N-am văzut decât două jocuri la ei, celebrul "Raţele şi vânătorii" (şi nici măcar nu era jucat cu o minge ca lumea, genul la alea de 35 cum erau când eram eu copil, ci ceva asemănator "ozn-urilor"...mingile acelea uşore, nişte baloane un pic mai rezistente, mereu ovale, de toate culorile, şi cu celebrele flori imprimate pe ele) şi "Plicul" care se mai transformă în "Şotron" câteodată. Oare mai ştiu şi alte jocuri?

Îmi amintesc că noi ştiam mult mai multe... "Elasticul", "Omul negru", "Flori, fete sau băieţi", "Telefonul fară fir" etc.

Nu i-am văzut odată jucându-se "Ascunsa", "Hoţii şi vardiştii"... de "Castel" nu mai zic. Cred că nici măcar n-au auzit de el. Nu ştiu să fi văzut vreun copil cu vreo praştie făcută de el sau cu vreo ţeavă de "gornete".

Acum ei se joacă cu "Ben10" şi "Pokemon"... fac schimb de cartonaşe, noi faceam schimb de surprize "Turbo". Ei se joacă pe PSP, noi ne jucam pe "Terminator". Noi aveam cheile de gât, pe ei îi aşteaptă bunica. Noi eram fascinaţi de "McGuyver", ei de "Spioancele". Noi ne întâlneam în şcoală la fotbal, ei se întalnesc pe server la "Fifa2010".

Sunt copii îmbătrâniţi de părinţi. Şi sincer nu vreau să îmi imaginez aceaşi copii, adolescenţi.

Asta aşa de dragul aducerilor aminte.