NOPȚILE ALBE...

la umbra umbrelor de fum

întinsă stau ascunsă-ntre capace

furnicile spre mine își fac drum

pătrund subtil sub carapace

îmi fură somnul să se joace

și mă furnică mii de ace

termitele mă dezgolesc

țesutul moale îl râvnesc

din calea lor încerc să mă feresc

armate de mandibule vorace

disciplinate-ncep să toace

îmi devorează carnea de pe oase

insectele se-nfruptă din torace

și însăși inima țintesc