Foto: Internet
Oglinzi lichide
Cetatea[1]
E vremea să intri în cetate cu cetatea idee pe
umeri,
e vremea să locuieşti în lacrima neplânsă,
să o faci să cadă pe obrazul zilei...
Priveşte la cel cu o sută de trupuri,
învaţă cum se moare în picioare
şi cum putrezeşti mergând spre ziua de
ieri...
Doar atât să faci în faţa cetăţii:
cântă până când porţile cetăţii se înmoaie şi
cad,
…ideea rămâne...
[1]
Argument. Omul se bucură în momentul când descoperă urmele unei
cetăţi vechi. Arheologii îndepărtează resturile de pământ,
mineralele, cenuşa de pe cărămizile vechi, de pe ţiglele vechi, vor
să ştie… Construcţia autostrăzilor se sistează în momentul în care
constructorii descoperă urmele unei cetăţi, poate a fost viabilă
acum o mie de ani, sau mai mult, trei mii de ani, a mai fost
locuită acum cinci mii de ani, vor să ştie cum a fost…
Privesc din curtea casei unde locuiesc spre dealul din
faţă, acolo a mai fost o cetate în epoca bronzului, poate, sau a
fost adevărată cetate Sarmizegetusa, una administrativă sau
politică, sunt urmele unei cetăţi acolo, pe dealul Haţegului,
undeva în România…Dar mai e gândul ca o cetate…
